Notiţe din Grecia. Partea 3: Pe vîrful muntelui Olimp

Cînd vine vorba de muntele Olimp marea majoritate nu îşi imaginează nimic altceva decît locul unde au trăit cîndva zeii panteonului grecesc. De fapt Olimpul este un masiv muntos care conţine 4 piscuri – Mytikas (2917m) fiind cel mai înalt punct din Grecia,  după care vine Scolio (2914m), Stefani (2905m) şi Skala (2866m).  Fiind  escaladat pentru prima dată în 1913 rămîne a fi o destinaţie top din Grecia pentru alpinism şi drumeţii pe frumoasele trasee din zonă.

Legendele din mitologia greacă spun că muntele Olimp se ridică din centrul pamîntului, pe el sprijinindu-se bolta cerească. Şi aşa cum suntem un grup de tineri care vor altceva decît întinsul pe plajă, am planificat din timp o tură de două zile pe munte pentru a vedea cum stau într-adevăr lucrurile 😀

01 Muntele Olimp este situat la 260km de Atena şi 80km de Salonic la graniţa dintre provinciile greceşti a Thessaliei şi Macedoniei. Pentru a ajunge, mergeţi pe şoseaua Salonic – Atena pînă daţi de oraşul Litochoro, de aici pornesc majoritatea traseelor pe munte şi tot aici găsiţi intrarea în parcul naţional.

02 Drumurile în Grecia sunt foarte bune, viteza maximă admisibilă fiind de 130km/h pe autostradă astfel din Salonic pînă în Litochoro ajungeţi cam în o oră şi jumate. E bine să ştiţi că autostrăzile în Grecia sunt taxate şi aşa cum sunt administrate de companii diferite apoi şi sistemul de taxare poate să difere pe diferite porţiuni, în plus sunt taxe pentru trecerea podurilor şi tunelurilor. Pentru a o achita vă apropiaţi de operatorul de la staţia de taxare de lîngă toll unde aveţi posibilitatea să plătiţi în numerar sau cu un card bancar.

03 În dată ce treceţi de Katerini pînă în Litochoro mai rămîn 10-15km după care o luaţi la dreapta, asta dacă veniţi din Salonic. Noi am stat în Leptokaria  de accea am făcut cam 10 km pînă la destinaţie pe un drum adiacent autostrăzii.

Other cyclists passing by, on the road to Katerini. mikeolliston.com

04 Litochoro este o localitate tradiţională din regiunea sudică a Pieriei fiind cunoscută datorită muntelui Olimp, orăşelul fiind folosit de mulţi călători ca punct de plecare pentru a urca pe vîrfurile Olimpului sau de a explora parcul naţional.

The Church of Agios Nikolaos in Litochoro. commons.wikimedia.org

05 Cum intraţi în oraş pe partea dreaptă puteţi observa o unitate militară asta explică mulţimea de poliţişti şi militari din zonă. Apropo despre Litochoro s-a vorbit activ în timpul operaţiunelor din Iugoslavia, atunci forţele aliate NATO au debarcat în Gritsa (un sector al oraşului de pe litoral) acest lucru stîrnind o nemulţumire printre unii localnici. Revenind la traseu mergeţi mai departe tot pe dreapta şi îndată ce treceţi de sectorul de poliţie o luaţi încă o dată la dreapta şi observaţi un semn pe care scrie Prionia – Olimp în greacă şi engleză. După care mergeţi înainte şi urmaţi semnele spre Prionia, cum treceţi cotitura spre Dion vă aşteaptă încă 18 km de serpentine pînă în Prionia – punctul de pornire.

08 Drumul a fost destul de bun, primele 17 km sunt asfaltate după care merge un km de drum de ţară care nu e deloc dificil, l-am trecut cu un Fiat Panda 1.1 benzină, fiind încărcat cu cinci persoane şi încă tot atîtea rucsacuri a cîte 50 – 70l. Urcînd serpentinele vă puteţi opri la Mănăstirea Sf. Dionisie sau la careva dintre punctele de belvedere. De aici se deschid nişte panorame încîntătoare.

09 Din Prionia (1100m) porneşte traseul principal de pe Olimp spre vîrfurile Skala şi Myticas pe traseul marcat cu E4.

10 Tot aici găsiţi o cafenea şi o parcare destul de încăpătoare unde poţi lăsa maşina, nu este una păzită şi nimeni nu percepe nici o taxă pentru staţionare, de altfel este gratuită şi poţi lăsa liniştit maşina, e ceva absolut normal.

11 Stendul care ilustrează traseele din parc. Noi am mers pe E4 pentru a ajunge pînă în refugiul A sau Spilios Agapitos. Traseul din Prionia pînă în vîrful Myticas se poate face într-o singură zi. Din Prionia pînă la refugiu sunt cam 3 ore şi aşa cum am început la orele 18 s-a decis să punem cortul şi să înoptăm la refugiu de unde continuăm a doua zi.

A doua porţiune o constituie refugiul A – vîrful Skala care se face în aproximativ 2.30 -3 ore. O dată ajunşi pe vîrful Skala pînă pe Myticas mai sunt 45min – 1 oră. Ultima porţiune este cea mai grea de pe traseu şi constituie un pasaj stîncos şi necesită careva aptitudini şi tehnici de  căţărare. Şi aşa cum printre noi erau persoane care au fost pentru prima dată în munte, planul iniţial era să urcăm pe Skala de unde vedem dacă mergem sau nu mai departe.

12 Dacă nu sunteţi echipat cu beţe de treking le substituiţi cu vreun ciomag sau creangă. Ele ajută foarte mult la urcare pe porţiuni cu înclinaţie şi la coborîre la protejarea genunchilor.

13 Traseul este marcat cu stîlpi şi tablă indicatoare pe care scrie E4. Păcat că nicăeri nu este indicat cît timp a mai rămas pînă la următorul punct sau altitudinea la care ne aflăm.

14 Parcursul este străbătut de o pădure mixtă.

15 Poteca este bine întreţinută, la fiecare oră parcursă se îtîlnesc zone amenajate destinate odihnei. Drumul este larg, pe unele porţiuni sunt aranjate scări pentru a facilita accesul şi bariere de protecţie

16 Versanţii moderat şi puternic înclinaţi sunt acoperiţi de pini.

17 Vîrfurile unde ne-am propus să ajungem a doua zi.

18 La începutul lunii iunie zăpadă e puţină de accea se poate urca fără probleme pe vîrf, totuţi se mai întîlneşte pe alocuri.

19 Privim spre fundul canionului. De cealaltă parte a versantului se află canionul Enipeas unde vom ajunge cu o săptămînă mai tîrziu.

20 Continuăm să mergem, traseul coboară la vale un pic pentru a trece pe partea opusă a canionului. De aici se vede refugiul A, nu a mai rămas mult, faptul că l-am văzut parcă nea insuflat ceva puetere. Urcăm ultimele 100 de metri.

21 Prima parte e trecută, suntem la refugiul A.

22 Refugiul se găseşte la înălţimea de 2100m, acolo am găsit o cabană în toată regula şi o cafenea unde se poate de luat masa la un preţ rezonabil, de altfel ca la orice tavernă dintr-un oraş grecesc. Dacă alegeţi să înoptaţi preţul este de 12 euro pat, există posibilitatea de a instala cortul contra unei sume de 4 euro persoană. Noi am ales să stăm cu cortul pentru că era planificat din timp şi eram echipaţi corespunzător.

Ajungînd la refugiu am fost luaţi în primire de o doamnă drăguţă care nea instructat ce şi unde se află şi nea permis să mai stăm pînă la orele 23 aşa cum de obicei lumina se stinge la orele 22 pentru a face economii. Energia electrică fiind produsă de nişte paneluri solare şi un generator disel.

Am lăsat rucsacii în nişte dulapuri special amenajate, bocancii în hol, şi am trecut în sala de mese. Norocul nostru că era încălzită de un şemineu unde am lăsat hainele să se usuce puţin înainte de a ne culca. Am mai stat cam 30 minute pentru a mînca puţin şi a scărpina limba după care am mers să punem cortul.

Afară era un frig şi un vînt de nu îţi venea să dai cîinele după uşă şi aici nu pot să trec cu vederea sticla de rum ridicată cu atîta chin în vîrf de Vova care nea prins numai bine. Un mare mulţumesc ţie Vova!

23 Diminiaţa în refugiu am întînit multă lume, sunt cei care au rămas să înnopteze pentru a porni a doua zi pe unul din vîrfuri. Majoritatea sunt din Germania, Polonia, Cehia, Serbia şi România, nu am văzut pe nimeni din Republica Moldova 🙂 probabil nu schimbă ai noştri plăcerele banalizate de a sta pe plajă cu urcatul prin munţi.

Maria Zolota este stăpîna refugiului o doamnă foarte amabilă şi ospitalieră. Tatăl ei  a fost un alpinist legendar în Grecia, a urcat pe toate vîrfurile Olimpului şi a fost supranumit zeul din Olimp. Dumneaei nea mai povestit că aprovizionarea se face cu ajutorul cailor pe poteca pe care am venit, nici un transport nu ajunge aici.

Cristo Vlahos, Mules with backdrop of snowy Mount Olympus, Greece – North view from Petra, Pieria. commons.wikimedia.org

24 După ce am servit masa am lăsat bagajul greu la cabană şi de aici începe cea dea doua porţiune a traseului nostru spre vîrful Skala. Atenţie la apă, din refugiu A pînă în vîrf nu se mai găseşte apă, aşa că trebuie să faceţi rezerve la Prionia sau contracost la sticle pe loc în refugiu.

25 Am avut parte de o vreme frumoasă cu un cer curat aşa că am savurat din plin vederile care se deschideau în orizont.

26 Vegetaţia luxuriantă care îconjoară parcul a dispărut lăsînd unde şi pe unde cîte un pin.

27 Ne odihnim puţin şi mergem mai departe.

28 Drumul e la fel de bun dar începe să urce mai tare.

29 Versantul pe care urcăm e înalt. Ultima sută de metri şi atingem vîrful Skala.

30 Anna ajunge prima şi scoate din buzunar o ciocolată neagră. Servim şi privim spre Myticas care e la stînga de noi şi pare atît de aproape. Nu ne vine a crede că am ajuns la 2866m cel mai înalt punct urcat pînă acum.

31 Pe Skala nu e mare aglomeraţie, doar noi, un portughez şi cîţiva români care încep coborîrea de pe vîrf spre şaua de dinainte de Myticas.

32 Noi rămînem pe Skala unde admirăm priveliştea. Din spusele celor care i-am întîlnit pe drum înapoi, urcarea pe Myticas nu e una dificilă însă necesită multă căţărare şi puţină experienţă de scrambling.

33 Începem cobărîrea spre refugiu.

34 Aici servim o masă delicoasă, schimbăm cîteva vorbe cu turiştii sosiţi după care începem coborărea pînă la Prionia, locul unde am lăsat autoturizmul. Pe drum înapoi mai trecem pe la vechea mănăstire Sf. Dionise care găzduia rezistenţa greacă din munţi în timpul celui de al doilea război mondial. În 1943 a fost bombardată de nazişti.

Extenuaţi mergem cu sufletul împăcat înapoi în Leptokaria. Grecia e o ţară foarte frumoasă.

Din aceeaşi serie.
Notiţe din Grecia. Partea 1: Leptokarya, Pieria
Notiţe din Grecia. Partea 2: Meteora
Notiţe din Grecia. Partea 4: Paleos Panteleimonas şi Castelul din Platamonas
Notiţe din Grecia. Partea 5: O plimbare prin Salonic

Referinţe.
Harta parcului naţional Olimp şi a canionului Enipea

Publicitate