Ferrara. Unde nu-i bicicletă, vai de picioare.

ferraraCălătoria noastră prin Emilia-Romagna continuă în tren spre Ferrara, unde vom lua la pas străzile urbei, şi vom încerca să ne lămurim cum a ajuns cel mai renascentist oraş din regiune să poarte titlul de capitala ciclismului în Italia.

Ferrara este cunoscută în Italia ca fiind oraşul cu cele mai multe biciclete şi asta pentru că avînd o populaţie totală de 133 de mii de persoane, în oraş sunt peste 130 de mii de biciclete, asta ar înseamna că pînă şi celor mai mici iubitori ai unui stil de viaţă sănătos le revine cîte un prieten pe două roţi.

Administraţia oraşului a reuşit să obţină ceea ce multe dintre oraşele lumii tot încearcă să facă, să popularizeze mersul pe bicicletă.  În 1991 doar 30,7% din locuitorii din Ferrara utilizau bicicleta pentru a circula, cea ce nu este deloc puţin. În acelaşi timp în Copenhaga – cel mai prietenos oraş cînd vine vorba despre biciclete erau 30%, şi în Amsterdam 27.8%.  Între timp în Ferrara s-a dezvoltat foarte mult infrastructura dedicată mersului pe bicicletă, au apărut sisteme de închirieri a lor, piste noi, parcări destinate, s-a ajuns pînă şi la micşorarea a unor impozite, astfel încît locutiorii să ajungă adevăraţi împătimiţi ai ciclismului. Astăzi 89,5% din populaţia oraşului merg pe bicicletă.

Eforturile orașului de a fi unul ecologic, verde, sunt vizibile în acţiunele întreprinse de oficialii din Ferrara prin încurajarea mersului cu bicicletă. În cadrul departamentului protecţiei mediului înconjurător a fost deschis chiar şi un „birou al bicicletelor”  care se ocupă de promovarea acestui mijloc de transport. Toate proiectele primăriei sunt orientate pentru a face din oras un loc cît mai atractiv. Continuă lectura

Anunțuri

La pas prin Bologna. Partea a doua. Socialita Anticapitalista.

Bologna, Piazza Maggiore, Palazzo d'AccursioÎn prima parte a articolului despre Bologna am menţionat că denumirea de „la rossa” derivă de la cărămizile roşii din care practic este construit tot centrul istoric dar şi de la orientarea politică de stînga a oraşului. Însă puţini ştiu că comunismul în Italia are rădăcini mult mai adînci. Bologna fiind primul oraş din Italia ce şi-a ales un consiliu urban comunist.

La primele alegeri legislative din ’46 după o perioadă de dictatură fascistă, partidele de stînga au avut un succes colosal, acumulînd 40 la sută din votul popular, aceştia fiind susţinuţi în mare parte de clasa muncitoare.  Tendinţa electorală era clară, Italia balansa pe muchie de cuţit între statele capitaliste şi blocul sovietic.

După asta au urmat Brigăzile roşii (Brigatte Rosse) care au avut drept scop să subminize structurile statale pentru a deschide drumul revoluţiei proletariate, operaţiunea Gladio pentru a descredita mişcarea socialistă care lua amploare în Italia. După care a urmat lovitura de stat, forţînd miniştrii socialişti să părăsească guvernul. Şi numeroase atentate teroriste organizate de ambele părţi pentru  a pune tensiune pe societate în lupta pentru putere şi orientarea politică a statului. Printre care cele mai răsunătoarea cazuri au fost, asasinarea liderului creştin democrat Aldo Moro şi exploziile de la Bologna.

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, marile partide ale deceniilor de după al doilea război mondial au dispărut. În 1991 Partidul Comunist Italian s-a divizat în două formaţiuni, Partidul Democrat de Stînga şi Partidul Comunist Reformator. Continuă lectura

Bologna. Partea întîi. Înalt zice cel de jos, frumos zice cel de sus…

_img_4906Bologna este primul oraş în care am venit fără un carevă plan, de obicei includ şi cele mai minuţioase detalii despre traseu, unde, cînd, cum, cu care autobuz, asta pentru a nu pierde mult timp în aşteptare, because time is money, ştiţi voi. Da aici, m-am pornit cu tema de acasă nepregătită.

Vă spun cinstit, nu ştiam practic nimic despre Bologna, înainte să ajung acolo. Ţin minte că în anii de facultate le explicam prietenilor, care erau nedumeriţi de 4 ani ai mei de învăţătură, în loc de 3, aşa cum ar trebui să fie după procesul de la Bologna. Eu am terminat inginerie de asta am şi făcut 4 ani. Mai era încă lasagna bolognese, seria A din fotbalul italian şi cam atît.

Acum dragi cititori, vă pot spune că Bologna este un oraş cosmopolit, plin de istorie, artă, muzică şi cultură, un oraş plin de viaţă şi culoare. Este mai puţin cunoscut ca Veneţia, Verona, Roma sau Florenţa şi e pe nedrept subestimat ca destinaţie de vacanţă.  Dar asta nu îl face mai puţin atractiv, ba dipotrivă îi adaugă o notă de mister.

Nu am avut nici un traseu prestabilit şi am oprit exact în locul unde se înalţă cel mai înalt punct din centrul istoric. Continuă lectura