Shalom, Israel! Partea 1. Ierusalim şi cum am fost interogat de către un Imigration Control Officer.

Săptămîna trecută m-am întors din Israel, unde am fost pentru cîteva zile de vacanţă. Ceea ce urmează, nu pretinde a fi o carte de istorie, un ghid turistic sau o încercare de a vă arată cum stau lucrurile aici. Sunt nişte notiţe, din prisma impresiilor făcute la acel moment.

După cîteva ore petrecute în aeroportul din Iaşi, unde am urmărit discuţia a doi „experţi” despre Cuba, Fidel Castro şi alte teorii conspirative, la final, am aterizat în aeroportul din Tel-Aviv.  În 1973 el a fost redenumit în cinstea lui David Ben Gurion, primul prim ministru din Israel, şi unul dintre părinţii fondatori ai statului evreu. Acesta este cel mai sigur aeroport din lume, fostul şef de securitate a comunicat într-un interview că europenii sunt în urmă cu 40 de ani în materie de securitate. Şi asta am simţit-o pe propria mea piele.

Am ajuns primul la cabina unde se face controlul paşapoartelor, îl întind şi sunt întrebat dacă am mai fost în Israel. Nu am fost, dar am mai vrut, mă gîndesc eu şi zîmbind  pe sub musteţe, răspund nu. La care doamna îmi spune să merg spre alt birou, îmi arată direcţia şi zice că paşaportul îl va trimite singură.

Citesc pe uşă ceva de genul immigration control desk. Nu e deloc de bine. Aşteptăm, eu, Dima şi încă vreo 15 tradiţionalişti cu paşapoarte moldoveneşti şi mari amatori de vin roşu turnat în sticle Gura Căinarului, care zburau cu noi în acelaşi avion, Iaşi – Tel Aviv. Toţi am fost întorşi de la controlul de paşapoarte şi direcţionaţi aici.

Unul cîte unul, cu interval de juma de oră intrăm pe rînd, au trecut 4 şi la toţi li s-a refuzat intrarea. Am ceva emoţii, trec eu. În faţa mea stătea un domn, care deodată începe să vorbească în rusă fără careva accent, cel mai probabil că este un descendent evreu din Uniunea Sovetică care a emigrat în Israel la începutul anilor ’90 cînd s-a prăbuşit sistemul.

Sunt întrebat de unde vin, cu ce scop, dacă am bani la mine, deţin sau nu locuinţă, unde lucrez şi dacă am neamuri în Israel. După care îmi cere să îi răspund cinstit la întrebări, nu aşa cum au făcut-o cei de dinaintea mea. Îmi cere telefonul şi începe să răsfoiască timeline-ul meu de pe Facebook, citeşte comentariu dupa cometariu, şi aşa la fiecare postare de a mea. Se uită lung, parcă o terminat. Deschide Viberul şi deodată mă întreabă.

– Folosiţi Viber?
– Da. Răspund eu fără a mă gîndi.
– De ce nu văd nici un mesaj? Unde este istoricul? Întreabă el. Şi eu îmi dau seama că nu utilizez viberul şi că l-am pus doar ca să trimit cuiva cîndva nişte fotografii, după care am şters mesajele. Şi ma gîndesc, că dacă îi spun ca eu nul folosesc, apoi, o să apară şi alte întrebări. Şi deodată îmi vine o ideie jenială în cap, şi-i zic.
– Sunt căsătorit… El se uită la mine cu o privire de asta care spune că răspunsu ia venit pe plac, şi zice.
– Înţeleg.

Peste 10 minute eu cu viza în mînă stau şi aştept să se pornească autobuzul spre Ierusalim. Timp de o ora cît aşteptam, nu am văzut pe nimeni din cei care au intrat după mine să fi ieşit din aeroport. Apropo, cei cu paşapoarte româneşti au trecut cu brio, şi cum mi-a explicat domnul cela, sunt foarte mulţi cetăţeni din Moldova, Ucraina şi Georgia care vin în Israel şi nu se mai întorc înapoi. De accea e nevoit să facă ceea ce face.

Cît timp aşteptam să se umple autobuzul, aşa lucrează ele aici, se pornesc atunci cînd toate locurile sunt ocupate. Doi tipi s-au apropiat de noi şi ne întrebă în limba rusă, dacă suntem din Chişinău. Am schimbat cîteva vorbe, au povestit că lucrează aici, şi dacă căutăm de lucru să le notez numărul de telefon. Am spus, nu, mulţumesc, suntem în vacanţă.

Mi-am dat seama abia după cîteva zile, cînd scriam textul, că tipii ar fi nişte agenţi îmbrăcaţi în civil. Suntem în Israel şi asta e ceva absolut normal aici.

Ne-am pornit, în mai puţin de o oră ajungem în Ierusalim.

01 În imagine strada Jaffa, una dintre principalele artere ale oraşului. În prezent, această stradă este pietonală, fiind închisă pentru traficul de autovehicule.

02 Sau mai bine spus, este o stradă pietonală pe care circulă tramvaiul. În 1995 a fost pusă în discuţie problema transportului public, unde au fost prezentate strategii şi măsuri privind îmbunătăţirea calităţii serviciilor de transport. O soluţie ar fi fost lărgirea străzilor pentru descongestionarea traficului, asta ar fi stimulat utilizarea automobilelor ca mijloc de transport, ceea ce nu este deloc eficient. Atunci s-a hotărît introducerea tramvaiului, şi în 2011 au fost finalizate lucrările. La moment este cel mai modern sistem de transport din Ierusalim.

Despre relaţiile tensionate dintre evrei şi palestinieni, cred că cunoaşteţi. Cei din urmă privesc construcţia tramvaiului, care în mare parte trece prin partea de est a oraşului, ca un instrument de manipulare ce ar favoriza stabilirea evreilor în zonele palestiniene. În 2014 au avut loc nişte proteste într-un cartier arab care s-a soldat cu distrugerea unui tramvai şi cîteva staţii.

03 Poarta Damascului, una dintre cele 8 porţi de piatră în zidurile istorice ale oraşului vechi din Ierusalim. A fost contruită pe timpul sultanului otoman Soliman Magnificul.

04 Este cea mai aglomerată poartă.

05 În imediata apropiere este amplasat bazarul arab şi cartierul musulman. Înainte să plec în Israel aveam dubii ce ţin de siguranţa în zonă. Pe forumuri citisem că ar fi bine să mă ţin mai departe de cartierele musulmane. În fine, m-am primblat şi pe timp de nopate şi pe timp de zi, pot spune că nu-i chiar aşa cum se scrie pe net. Cei drept, sunt foarte mulţi militari israelieni în zonă. Se mai întîmplă incidente să fie atacaţi cu cuţitul, dar, aşa cum spune proverbul, dacă ţi-e frică de lup, nu intri în pădure.

06 După intrarea prin poartă Damascului, la o intersecție mai spre sud trece Via Dolorosa. Despre care se spune că este drumul pe care Iisus Hristos a umblat purtînd crucea.

07 Traseul  acoperă o distanţă de circa 600 de metri şi se termină lîngă poarta Leilor.

08 Vedere spre Ierusalim dinspre Muntele Măslinelor. În prim plan Muntele Templului, locul de unde a fost creată lumea, tot aici, comform scrierilor din Coran s-ar fi înălțat Mohamed spre cer.

09 Un alt unghi de vedere asupra oraşului.

10 Cimitirul Evreilor de pe Muntele Măslinilor. Se spune că aici sunt cele mai scumpe locuri de înmormîntare din lume. Preţul actual se ridică la peste 200 de mii de euro.

11 Potrivit unui pasaj din Sfintele Evanghelii, Mesia va intra în Curtea Templului prin Poarta de Aur dinaintea muntelui şi de aici v-a începe învierea. Cred că asta şi explică preţul enorm de mare.

12 În Ierusalim sunt multe parcuri verzi, eu îmi imaginam zona un pic mai pustie. Şi asta în contextul în care o bună parte din resursele de apă sunt cumpărate din Turcia.

13 Teddy Park.

14 Parcare supraterană, deasupra clădirii este amenjat un parc cu terase şi bănci.

15 Sistem de irigare prin picurare.

16 În oraş locuiesc peste 800 mii de oameni dintre care 62% sunt evrei, 35% musulmani şi restul alte etnii. În acelaşi timp oraşul vechi este împărţit în patru cartiere: musulman, evreu, creştin şi armenesc.

17 Populația Israelului poate fi împărțită în trei grupe: arabi, evrei ortodocși și evrei moderni (oameni de rînd). Ultimii sunt deranjați de faptul că arabii și cei ortodocși nu lucrează și nu achită impozite. Nu vreau să supăr pe nimeni, de aceea cînd spun ortodocși  mă refer mai mult la cei ultra-ortodocși, pentru că sunt mulți evrei religioși moderni care îmbină practicarea preceptelor legii iudaice și modernitatea.

18 Marea majoritate a evreiilor ortodocși sunt dedicați în totalitate studiului Torei, sunt scutiți de serviciul militar, au mulți copii și nu lucrează. În schimb primesc îndemnizații de la stat. O altă probleme a comunității ultra-ortodoxe, este sărăcia, aproape 60% trăiesc la limita subzistenţei. În momentul de față, o treime din copii nou născuți fac parte din familii ultra-ortodoxe, statistica arată că în 25 de ani, un sfert din evreii israelieni vor fi ultra-ortodocși.

19 Sîmbăta este zi de odihnă instituită în religia iudaică. În ebraică se spune Șabat,  în acestă  zi, evreii ortodocși se abțin de la orice activitate care este considerată muncă, și cer același lucru de alți evrei. Șabatul începe în seara de vineri și se încheie sîmbăta seara. În acest timp nu merg nici trenurile nici autobuzele.

Evrei rugînduse în fața Zidul Plîngerii, ei consideră că studiul reprezintă o contribuție la iudaism la fel de importantă ca și armata israeliană. Orice victorie sau merit al statului sau al poporului israelian îl atribuie sie.

20 Esplanda din fața zidului. În fiecare zi mii de turiști și credincioși evrei plasează în spațiile dintre pietrele zidului, bilețele care conțin rugăciuni scrise sau alte dorințe. După care de două ori pe an, bucățile de hîrtie sunt scoase și îngropate pe Muntele Măslinilor.

21 La intrare sunt instalate scanere. Securitatea în zonă este asigurată de către polițiști și forțele armate.

22 Comerț stradal în centrul vechi al orașului. Toamna este anotimpul numai bun pentru a vizita Israelul. Noi am fost la sfîrșit de noiembrie și temperaturile erau de 22 -24 grade la amiază. Plus la asta, am fost plăcut mirat de numărul mic de turiști.

23 Spațiu public amenajat. Frumos. Practic toate clădirele din oraș au fațada îmbrăcată în piatră de o nuanță de galben deschis. Tipul dat de piatra poartă numele de Ierusalim și este extrasă din carierele aflate în imprejurimile orașului.

24 Ușa de intrare.

25 Zidul care înconjoară azi cetatea Ierusalimului.

26 Drumurile în Ierusalim, de altfel ca și în tot Israelul sunt foarte bune. Bineînțeles că mai este loc de imbunătățiri în domeniu, ca spre exemplu șoseaua care trece prin oraș, ar trebui gîndită altfel, să ocolească orașul.

27 Piața Machane Yehuda. Este foarte populară printre localnici și turiști.

28 În zilele de joi și vineri sunt foarte mulți cumpărători care se pregătesc de Șabat.

29 Ceaiuri.

30 Produse de patiserie.

31 În 2011 administrația  a sponsorizat un proiect care a inclus decorarea pereților cu opere de artă.

32 Un fel de street art.

33 Grea e viața de artist.

Vă mulțumesc pentru atenţie. Ne auzim în următoarea parte..