Shalom, Israel! Partea 2. Încă un pic de Ierusalim sau de-acolo, de sus, toate se vad mai clar.

Postarea dată ar fi trebuit să fie despre Betleem, însă nu a fost să fie şi în final am petrecut încă o zi în Ierusalim. Mi-aş fi tare dorit să merg să văd locul de naştere a lui Iisus şi totodată să văd cum trăiesc cei din Palestina. Din 1996, orașul se află sub administrarea Autorității Palestiniene, la graniţa cu Ierusalimul, doar că cei din Israel nu au voie să meargă în Betleem dacă nu au un acord special pentru asta.

În 2004, Betleemul a fost izolat printr-un zid cu sîrmă ghimpată, a fost instalat un punct de control ca la vamă, şi cei de acolo trăiesc ca în rezervaţie. Palestinienii la rîndul lor, nu pot păși pe teritoriul israelian decît dacă obțin permis special să facă acest lucru. Permisurile sunt eliberate doar celor care în viziunea autorităţilor israeliene, au ce pierde, adică celor ce au familie şi deţin un loc de muncă în Israel. Cei din Israel explică măsurile de precauţie ca ceva absolut necesar pentru a preveni militanţii islamişti să comită atentate sinucigaşe.

Din partea Israelului nu circulă autobuze regulate sau trenuri în teritoriile controlate de palestinieni. Am citit despre asta pe diferite formuri, înainte de a pleca. Pentru a ajunge în Betleem, există opţiunea de a merge cu excursia sau de a lua autobuze operate de cei din Palestina. A doua variantă e cu mult mai ieftină, aşa şi am hotărît să facem.

Pe la orele 11 dimineaţa, am ajuns la staţia centrală de autobuze din Ierusalim, ne apropiem de ghişeu să cumpărăm bilete spre Betleem, la care operatorul ne spune că de aici nu merg autobuze, şi că trebuie să le luăm de la poarta Damasc din oraşul vechi. Oh God, eu citisem despre asta, dar am scăpat ceva cînd îmi făceam notiţe. Îi spun lui Dima, că ar trebui să ne grăbim dacă vrem să reuşim şi să nu ne prindă întunericul. Cînd colo, se apropie un domn de noi. Începe a ne vorbi frumos, şi ne spune că ne poate duce cu maşină în Betleem.

– OK, zic eu, şi cît costă toată treaba asta? la care el insistă să mergem cu el şi acolo ne va arăta preţurile.
– Come with me my friend. Aşa cu un accent, de parcă ar fi comerciant de pe litoralul turcesc cu inteţia de a te invita în bojdeuca sa pentru aţi demonstra tot rahatul chinezesc.
– Hai spune acum, că dacă îi prea scump, apoi nu mă interesează. Insist eu.
– 70.
– Hmmmm. Cam scumpuşor, mă gîndesc, cu autobuzul ar fi maxim 15 shekel, nui aşa departe, sunt 10 km pînă în Betleem.
– Bine. Îi răspund şi mergem împreună. Pe drum spre maşină, se opreşte şi dă mîna cu toţi soldaţii, cu şoferul de autobuz, încă cu unul care învîrteşte o şaorma şi cu toţi pe care îi întîlneşte. Eu înţeleg că el vrea să ne demonstreze că pe dînsul îl cunosc toţi şi că nu avem de ce să ne facem griji.

Ajungem pe loc. What!?!? Taxi!? Şi mi-o spus mama să nu mă leg cu taxiştii. Bine, urc în maşină, el îmi întinde pliantul. What!?!? 70 USD!? per persoana!? Ca să îţelegeţi cît e asta, 1 USD = 3.8 NIS. Paşol ty naher! îl trimit eu în gînd şi eşim din taxi.

El inervat începe a ne explica că dacă mergem singurei, apoi o să trebuiască să trecem punctul de control, şi că la intoarcere o să avem probleme cu partea israieleană, şi că nui deloc sigur să mergi cu autobuz arab. Mă uit la Dima, el un pic nedumerit, îmi spune că mai bine să nu mergem.

Dezămăgit că am pierdut numai timp, mergem în partea veche a oraşului.

01 De data asta intrăm prin poarta Jaffa şi mergem direct spre Turnul lui David. Aşa este numită citadela din centrul vechi al Ierusalimului. În interior este amenajat un muzeu, procurăm bilete şi mergem înainte.

02 Urcăm în unul din turnuri deschis vizitatorilor, de unde întreg Ierusalimul se dezvăluie cuminte în toată splendoarea sa.

03 Turnul se înalţă în punctul cel mai înalt al orașului vechi. Poziţia strategică a locului a fost şi motivul pentru care s-a ridicat aici o fortificaţie. Pentru noi însă, e un loc numai bun pentru a face cîteva poze. De aici se deschide o panoramă superbă asupra întregului oraş.

04 Biserica Sfîntului Mormînt. Aici ar fi avut loc răstignirea pe cruce a lui Iisus, se mai spune la toate că biserica este situată pe mormîntul real a lui Hristos. În secolele precedente a fost distrusă şi reconstruită de atîtea ori, încît au început să apară îndoeli referitor la localizarea exactă a mormîntului şi la conţinutul său.

05  Pe lîngă asta, bisercii i s-au mai atribuit noi semnificaţii, precum că este un nou centru al lumii, comform scrierilor biblice. Tot aici, dacă ar fi să urmărim tradiţiile creştine, a fost locul unde Avraam a vrut să-l sacrifice pe Isaac. În prezent biserica este un important centru de pelerinaj pentru creştinii din toată lumea.

06 Hotelul Imperial.

07 Probabil aţi observat pe acoperişul caselor nişte cisterne albe. Sunt panouri solare cu rezervoare pentru a încălzi apa. Capacitatea standartă a rezervorului este de 200 l.

08 Unii mai instalează adiţional cîte o cisternă de culoare neagră. De obicei o fac cei din familiile arabe care au mulţi copii, şi 200 l de apă e puţin pentru ei. Dacă stai şi te uiţi de aici de sus şi vezi acoperişuri cu cisterne albe – cel mai probabil e un cartier în care trăiesc evreii, cisterne negre – cartier arab.

09 Sunt şi excepţii. Swedish Christian Study Centre.

10 Campanila bisericii luterane din Ierusalim.

11 Cupola Stîncii, una dintre cele mai cunoscute obiective din Ieursalim. Conform tradiţiilor islamice, este locul de unde profetul Mahomed s-a înălţat spre cer. În iudaism, locul unde Avraam a îndeplinit încercarea lui Dumnezeu.

12 Cimitirul evreesc de pe Muntle Măslinilor. Morţii de aici vor fi primii înviaţi atunci cînd Mesia va coborî pe pămînt.

13 Biserica Sf. Ioan Botezatorul, este cea mai veche biserică din Ierusalim şi a rămas practic neschimbată timp de aproape 1000 de ani.

14 Patriarhatul armean. Conform datelor statistice în Ierusalim locuesc de la 1000 la 3000 de etnici armeni.

15 Stradă pavată în centrul istoric.

16 De jure capitala Israelului este Tel-Aviv, acolo sunt stabilite toate ambasadele şi consulatele străine. De facto Ierusalim-ul este capitala oficială a Israelului. Aici se află și sediul președintelui, al guvernului și al parlamentului (Knesset).

17 După războiul arabo-israelian din 1948, între Palestina şi Israel s-a stabilit o linie de armnistiţiu, care diviza Ierusalimul în două. În prezent întreg oraşul este sub controlul Israelului. Nici o ţară nu a recunoscut Ierusalimul ca fiind capitala Israelului din cauza litigiului nerezolvat  asupra statutului oraşului.

18 În septembrie înainte de alegerile din SUA, Donald Trump a promis că va recunoaște Ierusalimul ca fiind capitala nedivizată Israelului. Trump nu este primul preşedinte SUA care face astfel de promisiuni.

19 Zidurile cetăţii Ierusalimului. Pe de o parte oraşul nou, pe de altă parte – oraşul vechi.

20 Oraşul este în plină construcţie cu o largă deschidere spre vest. Tot acolo se găsesc toate clădirile administrative.

21 Războiul de Șase Zile din 1967 între Israel şi statele arabe, s-a soldat cu anexarea parţii de est a oraşului Ierusalim.

22 După reunificarea și extinderea orașului, a început o intensă activitate de construcție de cartiere noi.

23 Aşa arăta Ierusalimul în urmă cu 100 de ani. În prezent cartierele amplasate la sud (Gilo, Har Homa), la nord și nord-vest (Ramot, Ramat-Eșkol, Ghivat Țarfatit), sau la nord-est (Neve Yakov și Pisgat Zeev) sunt aproape în totalitate construite.

În pofida celor spuse mai sus, Ierusalimul este un oraş plin de culoare şi istorie, care merită vizitate odată ajuns în acestă regiune.

🙂 To be Continued …