Parcul Olimpic din Londra. Partea 5.

Astăzi, am avut o zi productivă! M-am plimbat toată ziua prin zona Parcului Olimpic din Londra și am dat de un teren de joacă pentru copii amenajat chiar în locul unde acum 5 ani urmă s-au desfășurat jocurile olimpice. Îmi place să văd cum în alte țări se învestește în locuri unde copii cresc și își dezvoltă imaginația prin joacă. Mai bine vedeți singuri.

Greenwich, Londra. Partea 4.

Nu țin minte dacă am mai spus-o, dar Londra mi-a plăcut. Cei drept tot timpul cît am stat, am avut parte de vreme frumoasă, fără un pic de ploaie. Presupun că vremea neobișnuit de caldă pentru acel timp, m-a influențat în sens pozitiv și mi-a lăsat o impresie bună. Nu sunt sigur că aș alege să trăiesc aici, Londra fiind un adevărat oraș furnicar cu peste 8 milioane locuitori cărora li se mai adaugă cam atîtea milioane din zona metropolitană. De aceea aș prefera să locuiesc undeva în afara orașului, cum o fac și mulți alți britanici, dînd în chirie apartamentele sale, și în Londra aș veni doar pentru a mă plimba pe străzile vechi și prin parcuri.

Pentru că Londra este un oraș cu multe parcuri, alegerea este foarte dificilă, și așa cum am vrut să împușc mai mulți iepuri dintr-o dată am decis să merg în parcul Greenwich. Acolo se află observatorul regal, muzeul maritim, zona universitară și nu în ultimul rînd am zis să ajung undeva în afara Londrei de unde aș putea vedea tot orașul în ansamblu. Ah da, nu mai este un mister pentru nimeni, Greenwich este locul prin care trece meridianul zero, acesta este și motivul numărului mare de vizitatori din zonă. Mergem înainte!

Sky Garden – Londra văzută de sus sau cum să urci pe cea mai spectaculoasă platformă panoramică din Londra cu bani puțini. Partea 3.

Londra este un oraș unde timp de o zi poți face mai multe fotografii decît în alte orașe timp de un an.  În articolul precedent am scris puțin despre arta stradală din Londra și despre cum am umblat toată ziua în căutarea operelor de artă prin cartierul Shoriditch. În spre seară am pornit spre clădirea de pe Fenchurch Street poreclită Walkie-Talkie, unde la etajul 35 a zgîrîe-norului din city se află una din cele mai spectaculoase grădini din Londra – Sky Garden.

Sky Garden reprezintă un dom de sticlă unde este amplasată o grădină publică. De fapt nu este chiar așa de ”publică” după cum a fost gîndită inițial, dar despre asta un pic mai tîrziu. Idea e că pentru a construi clădirea Walkie-Talkie, au fost înaintate un șir de condiții, una dintre care a fost crearea unui spațiu pe ultimul etaj care ar găzdui un nou parc public cu acces gratuit. În final s-a primit ceva ce seamănă mai mult cu un punct de observație și cîțiva copaci în jur.

North Bank, King’s Cross și un pic de Street Art de pe străzile din Londra. Partea 2.

Londra este unul din orașele mele preferate, deși am stat aici doar cîteva zile. Nimic nu poate fi mai atrăgător și plăcut decît o plimbare în aer liber, undeva pe străzile vechi din centrul orașului. În niciun alt loc nu am umblat ore în șir fără să observ cum se scurge timpul, am ajuns la stația de metrou Bank Station de unde am rătăcit pe străzi pînă noaptea tîrziu. De fapt este foarte greu să te rătăcești în Londra în zilele noastre, din orice punct al orașul se ajunge cu ușurință în orice alt punct. Panourile de afișare din stații sunt bine gîndite, eu fiind pentru prima data în capitala engleză, mi-a luat nu mai mult de 5 min să mă clarific unde și cum ajung.

Londra este un oraș senzațional. Astăzi am să vă vorbesc despre Metroul din Londra, stația King’s Cross, Tower Hill și ne vom primbla pe străzile din apropierea cartierului Shoreditch, unde vom descoperi o parte din artiști de renume care ”dau” pe zidurile orașului.

London is the capital of Great Britain sau Londra văzută prin ochii mei. Partea 1.

Din cei 12 ani de școală cît am studiat limba engleză, am reținut una, London is the capital of Great Britain, asta însă nu m-a încurcat, dintotdeauna să îmi doresc să ajung acolo. E un vis de de-al ameu de pe vremea cînd eram la liceu și aflam despre Big Ben, London Bridge și Trafalgar Square din manualul de engleză. După care am început să citesc des și mult, și aici am dat de scriitori care au folosit Londra drept cadru pentru romanele sale. Atunci, odată cu răsfoirea primelor pagini, mi-am promis să vizitez cîndva toate locurile despre care citisem la Charles Dickens și Arthur Conan Doyle.

Anul trecut am obținut o viză de afaceri în Marea Britanie, trebuia să merg într-o deplasare legată de serviciu. Cu părere de rău, nu a fost să fie, am trecut la un alt proiect și călătoria mea în capitala engleză a fost amînată. Și așa cum viza mi-a fost deschisă pentru jumătate de an, m-am decis să vizitez Londra pe cont propriu, nu se știe dacă mai am o altă ocazie. Cu pașaport moldovenesc nu e într-atît de simplu să obții o viză turistică în Marea Britanie.

Am cumpărat biletele la avion din timp, cei de la Wizz Air au avut o promoție, și am luat bilete Chișinău – Londra la un preț destul de rezonabil – 55 euro dus-întors cu bagaj de mînă. Nu am mai zburat cu Wizz Air din Chișinău, toate zborurile cu Wizz au fost fie din București fie din Iași. Tot atunci am fost rugat pentru prima dată să dau jos rucsacul din spate și să-l pun pe cîntar, în Chișinău chiar dacă ai numai bagaj de mînă și ai făcut check-in online, trebuie numaidecît să mergi sa faci check-in la măsuță ceea și să primești boarding passurile. Apropo, știe cineva care este motivul?

În Luton am ajuns pe la orele 11 seara, în aeroport cei cu pașaport Românesc trec controlul foarte repede, pe cînd eu cu pașaportul meu moldovenesc am mers la cabina toate pașapoartele, unde era un rînd mai ceva ca la Turnul Eifel în luna August. Dintr-un avion plin cu moldoveni, cred că numai eu nu am avut cetățenie română, nu am mai văzut pe nimeni din cei care au zburat cu mine să stea la rînd. Merge greu coadă, foarte mulți coreeni și chinezi, am impresia că cei de la Alibaba și-au trimis toți angajații la un team building în Londra.

Ajunge și rîndul meu, what?! trebuie să completez un careva Landing card, asta dacă nu ești cetățean EEA. Am mai trecut prin așa proceduri în Rusia, Belarus, Transnistria și nu înțeleg de ce în Marea Britanie există așa ceva pe cînd în alte state membre UE nu. De data asta m-am îmbrăcat puțin mai diferit decît o fac de obicei cînd merg undeva în vacanță. Cămașă albă, asta să nu par suspect la punctul de control al pașapoartelor, să nu creadă cumva ofițerul că am venit la muncă aici, așa cum am pățito în Tel Aviv. Am primit trei întrebări standarde, scopul călătoriei, cîte zile stau și unde lucrez. Am răspuns frumos, mi s-a aplicat ștampila în pașaport și eu m-am văzut cu visul împlinit, am ajuns în Londra.

Era trecut de 12 noapte, de la aeroport am schimbat 3 autobuze, și în aproximativ 2 ore și jumate am ajuns în Stratford.