Ce ziceți de un weekend la Iași? Ziua 1.

IasiIași a fost primul oraș din România pe care l-am vizitat după abolirea vizelor cu UE. Pînă atunci noi cei din Moldova, aveam nevoie de viză pentru a călători peste Prut. Procesul era unul destul de complicat și lung, erau nevoie de multe documente, invitații, extras de cont, adeverință de venit, prezența obligatorie a solicitantului și multe altele. Între timp procedura s-a simplificat la minim, e destul să-i prezint vameșului pașaportul biometric, să-i zîmbesc și gata sunt în România! He-he nici nu vă imaginați cît de plini îmi erau pantalonii de bucurie, prima dată cînd am ajuns mai departe de Ungheni. De atunci am vizitat Iașiul de mai multe ori și de fiecare data ne-am simțit foarte bine, și le recomand cu încredere tuturor prietenilor și cunoștințelor mele să vină aici. Continuă lectura

Budapesta

BudapestBudapesta este cea mai frumoasă metropolă pe care am vizitato vreodată. Am prieteni de peste ocean care cînd au ocazia să călătorească în Europa, merg în primul rînd să vadă Roma, Parisul, Londra, Barcelona și altele. Budapesta nici pe departe nu intră în topul preferințelor lor. Cum arată statistică, capitala ungară nu intră nici în top 10 cele mai vizitate orașe din Europa. Dacă ar fi să fac o comparație, aș spune că Budapesta este ca un film francez de natură auteur-istă, care poate fi nu pe înțelesul tuturor, însă asta nu îl face cu nimic mai puțin interesant. În orice caz, Budapesta rămîne a fi un adevărat deliciu pentru cunoscători. Continuă lectura

Rijeka

RijekaRijeca este cel mai mare port și al treilea oraș ca mărime din Croația (după Zagreb și Split). Pe drumul înapoi din Klagenfurt, ne-am oprit în Rijeka unde am stat o zi. Per total, orașul mi-a lăsat o impresie ambiguă, mi-a plăcut și nu mi-a plăcut. Fiind probabil cel mai ne-turistic oraș rămas în Croația, am avut impresia că merg pe străzile din Chișinău, și asta e partea bună, eu ca vizitator vreau să simt din caracterul locului, să văd coloritul lor balcanic, pentru asta am și venit. Continuă lectura

Klagenfurt

klagenfurt-000Klagenfurt este un oraș nu prea mare din sudul Austriei. Din Viena pînă aici se ajunge cu mașina în aproximativ 3 ore. Cu o populație de aproximativ 100 000 de oameni, este un important centru economic și cultural din regiune, întrunind toate aspectele unui oraș modern. În 2008 în Klagnefurt s-au jucat 3 meciuri din cadrul campionatului european de fotbal. Cu această ocazie a fost construit un nou stadion în locul fostului Wörtherseestadion. Dar așa cum fotbalului în Klagenfurt nu se bucură de o popularitate mare, așa ca în Viena, Salzburg sau Graz, localnicii nu prea sunt interesați de partidele care au loc aici. Tot pe acest stadion naționala României pierdea cu 2-1 partida cu Austria, în preliminariile Cupei Mondiale din 2010. Continuă lectura

San Marino. O mie de ani de independență, pentru ca în final să cadă sub asaltul turiștilor.

San MarinoSan Marino este o țară mică din centrul Italiei, o enclavă, despre care nu cunoaștem prea multe informații. La lecțiile de istorie sau geografie nu țin minte să fi citit ceva la temă, însă acesta nu trebuie sa reprezinte un motiv pentru a trece cu vederea cea mai veche republică din lume.

Nuștiu restul ce zic, dar dacă credeți că sensul existenței acestui stat micuț este doar de a oferi puncte de calificare pentru România și Moldova, vă înșelați amarnic. În realitate, lucrurile stau altfel.

În San Marino se ajunge cu autobuzul din Rimini, cel mai apropiat aeroport și gara de trenuri se află tot în Rimini. Altă opțiune de ajune decît cu autobuzul sau mașina nu e. Autocarele rulează la intervale regulate, prețul unui bilet într-o direcție este de 6 euro, și în mai puțin de 40 de minute ajungem la destinație pe un traseu montan. Continuă lectura

Certosa di Ferrara

ferraraDupă o masă copioasă de prînz, ne-am gîndit că ar fi bine să mai mergem undeva să căscăm gurile. Nimic nu poate fi mai bun şi mai plăcut pentru digestie decît o plimbare, așa că am hotărît să continuăm explorarea urbei la aer curat. Pășind agale pe străzile Ferrarei, am dat de un cimitir amplasat fix în centrul orașului. Cimitirile din Europa sunt niște obiective turistice (sau mai puțin turistice) foarte spectaculoase, deoarece reprezintă un adevărat muzeu în aer liber. Unde, pe locurile de veci, poți vedea o multitudine de statui impresionante, realizate de artiști cunoscuți. Continuă lectura

Bergamo

bergamoBergamo este un orășel mic, aflat la o oră de mers cu trenul de Milano. Este unul dintre cele mai încîntătoare, cu adevărat minunate locuri din Italia, cu o atmosferă magică și un aer plin de romantism. La 5 km distanță de oraș este amplasat aeroportul Orio al Serio, de departe cel mai popular aeroport din Milano pentru zborurile din România și Republica Moldova. Pentru foarte multă lume, Bergamo reprezintă principala poartă de intrare în capitala modei din Italia.

De la aeroport se poate ajunge în oraș cu autobuzul, costul unui bilet, valabil timp de 24 de ore este de 5 euro mai există și opțiunea de a cumpăra abonament pentru 72 de ore la prețul de 7 euro. Plătești o singură dată și include călatorii nelimitate pentru perioada specificată cu autobuzul în raza orașului, zona aeroportului și cu funicularul. Infrastructura de transport a fost foarte bine gîndită, de aici se poate ajunge cu trenul sau autobuzul practic în orice colț al ciubotei italiene. Aeroportul din Bergamo deservește multe zboruri low cost din întreaga Europă, prețul pentru un zbor din România începe cu 5-9 euro, din Republica Moldova ceva mai scump – 30 euro. There is no excuses (cum se zice) de a sta acasă, cu așa prețuri la bilete, merită tot efortul depus de-a urca în avion și a zbura pînă în Bergamo – orașul de la înălțime. Continuă lectura

Shalom, Israel! Partea 4. Tel Aviv.

Shalom, Israel! Partea 4. Tel Aviv.Am să încep cu o întrebare care cred ca i-ar putea frămînta pe cei mai fideli cititori ai mei: ştie cineva сum a apărut Tel Aviv-ul, oraşul care nu doarme niciodată?

Ei bine, vă spun d-lor, că istoria apariţiei oraşului este una neobişnuită. Tel Aviv este primul oraş evreu construit în Israel de după evul mediu încoace. Bazele aşezării au fost puse de către nişte imigranţi evrei, care cu mai bine de 100 de ani în urmă, au cumpărat de la biduini, terenuri în deşert din preajma vechiului oraș Yaffa. După care au organizat o loterie pentru a împărţi pămînturile cumpărate în 66 de părţi pentru cele 66 de familii , care au aderat la comunitate. În 1909, membrii comunităţii s-au adunat pe una din dunele de nisip pentru a participa la marea extragere, unde urmau să tragă 2 scoici, una albă şi alta neagră. Pe cea albă era indicat numele familiei, pe cea neagră numărul terenului. Aşa a fost împărţit teritoriul, în a doua zi de Paşti.  Cu timpul, Tel Aviv-ul a crescut și s-a extins pînă la limitele localităților din jur.

În prezent Tel Aviv este un oraş vibrant, modern, cu un ritm de viață alert, care este foarte bine cunoscut pentru plajele sale însorite. Cei de la New York Times au numit oraşul The capital of Mediterranean cool, şi au avut perfectă dreptate.

Noi, în ultima zi din vacanţă am stat în Tel Aviv, pentru că de aici urma să avem zborul înapoi şi pentru că plecarea noastră a nimerit în zi de şabat. Şabatul este zi de odihnă şi este respectat de mulţi evrei de la apusul soarelui vineri pînă sîmbătă după apariţia stelelor. În această zi nu merg nici autobuzele şi nici trenurile, unica opţiune este de a merge cu taxiul. Să fi fost cazaţi undeva în Ierusalim sau Haifa, taxiul pînă la aeroport ar fi costat o grămadă de bani, de aceea am ales să stăm în Tel Aviv. Continuă lectura

Shalom, Israel! Partea 3. Manuscriptele de la Qumran, Marea Moartă şi Lido – staţiunea uitată de timp.

Qumran, Marea Moartă şi Lido - staţiunea uitată de timp.Marea Moartă este unul dintre simbolurile Israelului și principalul său punct de atracție. De fapt, Marea Moartă este cel mai jos punct de pe pămînt și cel mai adînc lac hipersalin, care dintr-o simplă stațiune balneară s-a transformat într-un brand recunoscut internațional. Sarea și mineralele din Marea Moartă sunt folosite pentru a prepara diferite produse cosmetice și anual sute de mii de turiști vin în vacanță în căutare de sănătate și relaxare. Și noi, fiind în Israel, am dedicat o zi pentru a vedea marea și pentru a ne plimba puțin prin zonă. Continuă lectura

Shalom, Israel! Partea 2. Încă un pic de Ierusalim sau de-acolo, de sus, toate se vad mai clar.

img_5552Postarea dată ar fi trebuit să fie despre Betleem, însă nu a fost să fie şi în final am petrecut încă o zi în Ierusalim. Mi-aş fi tare dorit să merg să văd locul de naştere a lui Iisus şi totodată să văd cum trăiesc cei din Palestina. Din 1996, orașul se află sub administrarea Autorității Palestiniene, la graniţa cu Ierusalimul, doar că cei din Israel nu au voie să meargă în Betleem dacă nu au un acord special pentru asta.

În 2004, Betleemul a fost izolat printr-un zid cu sîrmă ghimpată, a fost instalat un punct de control ca la vamă, şi cei de acolo trăiesc ca în rezervaţie. Palestinienii la rîndul lor, nu pot păși pe teritoriul israelian decît dacă obțin permis special să facă acest lucru. Permisurile sunt eliberate doar celor care în viziunea autorităţilor israeliene, au ce pierde, adică celor ce au familie şi deţin un loc de muncă în Israel. Cei din Israel explică măsurile de precauţie ca ceva absolut necesar pentru a preveni militanţii islamişti să comită atentate sinucigaşe.

Din partea Israelului nu circulă autobuze regulate sau trenuri în teritoriile controlate de palestinieni. Am citit despre asta pe diferite formuri, înainte de a pleca. Pentru a ajunge în Betleem, există opţiunea de a merge cu excursia sau de a lua autobuze operate de cei din Palestina. A doua variantă e cu mult mai ieftină, aşa şi am hotărît să facem.

Pe la orele 11 dimineaţa, am ajuns la staţia centrală de autobuze din Ierusalim, ne apropiem de ghişeu să cumpărăm bilete spre Betleem, la care operatorul ne spune că de aici nu merg autobuze, şi că trebuie să le luăm de la poarta Damasc din oraşul vechi. Oh God, eu citisem despre asta, dar am scăpat ceva cînd îmi făceam notiţe. Îi spun lui Dima, că ar trebui să ne grăbim dacă vrem să reuşim şi să nu ne prindă întunericul. Cînd colo, se apropie un domn de noi. Începe a ne vorbi frumos, şi ne spune că ne poate duce cu maşină în Betleem.

– OK, zic eu, şi cît costă toată treaba asta? la care el insistă să mergem cu el şi acolo ne va arăta preţurile.
– Come with me my friend. Aşa cu un accent, de parcă ar fi comerciant de pe litoralul turcesc cu inteţia de a te invita în bojdeuca sa pentru aţi demonstra tot rahatul chinezesc.
– Hai spune acum, că dacă îi prea scump, apoi nu mă interesează. Insist eu.
– 70.
– Hmmmm. Cam scumpuşor, mă gîndesc, cu autobuzul ar fi maxim 15 shekel, nui aşa departe, sunt 10 km pînă în Betleem.
– Bine. Îi răspund şi mergem împreună. Pe drum spre maşină, se opreşte şi dă mîna cu toţi soldaţii, cu şoferul de autobuz, încă cu unul care învîrteşte o şaorma şi cu toţi pe care îi întîlneşte. Eu înţeleg că el vrea să ne demonstreze că pe dînsul îl cunosc toţi şi că nu avem de ce să ne facem griji.

Ajungem pe loc. What!?!? Taxi!? Şi mi-o spus mama să nu mă leg cu taxiştii. Bine, urc în maşină, el îmi întinde pliantul. What!?!? 70 USD!? per persoana!? Ca să îţelegeţi cît e asta, 1 USD = 3.8 NIS. Paşol ty naher! îl trimit eu în gînd şi eşim din taxi.

El inervat începe a ne explica că dacă mergem singurei, apoi o să trebuiască să trecem punctul de control, şi că la intoarcere o să avem probleme cu partea israieleană, şi că nui deloc sigur să mergi cu autobuz arab. Mă uit la Dima, el un pic nedumerit, îmi spune că mai bine să nu mergem.

Dezămăgit că am pierdut numai timp, mergem în partea veche a oraşului. Continuă lectura