La pas prin Bologna. Partea a doua. Socialita Anticapitalista.

În prima parte a articolului despre Bologna am menţionat că denumirea de „la rossa” derivă de la cărămizile roşii din care practic este construit tot centrul istoric dar şi de la orientarea politică de stînga a oraşului. Însă puţini ştiu că comunismul în Italia are rădăcini mult mai adînci. Bologna fiind primul oraş din Italia ce şi-a ales un consiliu urban comunist.

La primele alegeri legislative din ’46 după o perioadă de dictatură fascistă, partidele de stînga au avut un succes colosal, acumulînd 40 la sută din votul popular, aceştia fiind susţinuţi în mare parte de clasa muncitoare.  Tendinţa electorală era clară, Italia balansa pe muchie de cuţit între statele capitaliste şi blocul sovietic.

După asta au urmat Brigăzile roşii (Brigatte Rosse) care au avut drept scop să subminize structurile statale pentru a deschide drumul revoluţiei proletariate, operaţiunea Gladio pentru a descredita mişcarea socialistă care lua amploare în Italia. După care a urmat lovitura de stat, forţînd miniştrii socialişti să părăsească guvernul. Şi numeroase atentate teroriste organizate de ambele părţi pentru  a pune tensiune pe societate în lupta pentru putere şi orientarea politică a statului. Printre care cele mai răsunătoarea cazuri au fost, asasinarea liderului creştin democrat Aldo Moro şi exploziile de la Bologna.

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală și de Est, marile partide ale deceniilor de după al doilea război mondial au dispărut. În 1991 Partidul Comunist Italian s-a divizat în două formaţiuni, Partidul Democrat de Stînga şi Partidul Comunist Reformator.

Bologna. Partea întîi. Înalt zice cel de jos, frumos zice cel de sus…

Bologna este primul oraş în care am venit fără un carevă plan, de obicei includ şi cele mai minuţioase detalii despre traseu, unde, cînd, cum, cu care autobuz, asta pentru a nu pierde mult timp în aşteptare, because time is money, ştiţi voi. Da aici, m-am pornit cu tema de acasă nepregătită.

Vă spun cinstit, nu ştiam practic nimic despre Bologna, înainte să ajung acolo. Ţin minte că în anii de facultate le explicam prietenilor, care erau nedumeriţi de 4 ani ai mei de învăţătură, în loc de 3, aşa cum ar trebui să fie după procesul de la Bologna. Eu am terminat inginerie de asta am şi făcut 4 ani. Mai era încă lasagna bolognese, seria A din fotbalul italian şi cam atît.

Acum dragi cititori, vă pot spune că Bologna este un oraş cosmopolit, plin de istorie, artă, muzică şi cultură, un oraş plin de viaţă şi culoare. Este mai puţin cunoscut ca Veneţia, Verona, Roma sau Florenţa şi e pe nedrept subestimat ca destinaţie de vacanţă.  Dar asta nu îl face mai puţin atractiv, ba dipotrivă îi adaugă o notă de mister.

Nu am avut nici un traseu prestabilit şi am oprit exact în locul unde se înalţă cel mai înalt punct din centrul istoric.

Ferraristi per Sempre – Muzeul Ferrari din Maranello

În postul precedent am scris despre cum a fost la Muzeul Enzo Ferrari în Modena, unde am admirat maşini marca Ferrari de la primele modele pînă la boliduri de Formula 1, motoare eviscerate şi clădirea futuristică care la sigur nu lasă pe nimeni indiferent. De aici mergem mai departe în Maranello, un orăşel micuţ aflat la 20 km de Modena, recunoscut pentru că Ferrari are sediul aici, tot acolo se află muzeul, frabrica şi circuitul Fiorano. Expoziţia de la acest muzeu este una permanentă, dar se mai întâmplă că maşinele să fie periodic schimbate. Noi am ajuns cu un autoboz special, care face conecţiune dintre cele două muzee şi te aduce pănă la intrare. Avînd bilete procurate din timp, holbăm ochii să nu scăpăm din vedere nici un detaliu şi trecem înăuntru.

Muzeul Enzo Ferrari din Modena

Toţi cei pasionaţi (şi nu prea) de lumea auto, în mod sigur aţi auzit despre legendarul constructor de maşini, Enzo Ferrari – o figură emblematică a lumii automobilistice care este şi fondatorul companiei cu acelaşi nume. Primul muzeu Ferrari a fost deschis în oraşul Maranello, tot acolo se află sediul companiei, uzina şi baza operaţională a echipei de Formula 1. În pofida faptului, istoria Ferrari a început în Modena, în casa tatălui său – Alfredo, care i-a servit drept atelier. În 2012 în acel loc a fost inaugurat un muzeu ce-i poartă numele. Noi fiind prin apropiere, în Bologna, nu am putut rata ocazia de a vizita casa muzeu Enzo Ferrari.