Shalom, Israel! Partea 4. Tel Aviv.

Am să încep cu o întrebare care cred ca i-ar putea frămînta pe cei mai fideli cititori ai mei: ştie cineva сum a apărut Tel Aviv-ul, oraşul care nu doarme niciodată?

Ei bine, vă spun d-lor, că istoria apariţiei oraşului este una neobişnuită. Tel Aviv este primul oraş evreu construit în Israel de după evul mediu încoace. Bazele aşezării au fost puse de către nişte imigranţi evrei, care cu mai bine de 100 de ani în urmă, au cumpărat de la biduini, terenuri în deşert din preajma vechiului oraș Yaffa. După care au organizat o loterie pentru a împărţi pămînturile cumpărate în 66 de părţi pentru cele 66 de familii , care au aderat la comunitate. În 1909, membrii comunităţii s-au adunat pe una din dunele de nisip pentru a participa la marea extragere, unde urmau să tragă 2 scoici, una albă şi alta neagră. Pe cea albă era indicat numele familiei, pe cea neagră numărul terenului. Aşa a fost împărţit teritoriul, în a doua zi de Paşti.  Cu timpul, Tel Aviv-ul a crescut și s-a extins pînă la limitele localităților din jur.

În prezent Tel Aviv este un oraş vibrant, modern, cu un ritm de viață alert, care este foarte bine cunoscut pentru plajele sale însorite. Cei de la New York Times au numit oraşul The capital of Mediterranean cool, şi au avut perfectă dreptate.

Noi, în ultima zi din vacanţă am stat în Tel Aviv, pentru că de aici urma să avem zborul înapoi şi pentru că plecarea noastră a nimerit în zi de şabat. Şabatul este zi de odihnă şi este respectat de mulţi evrei de la apusul soarelui vineri pînă sîmbătă după apariţia stelelor. În această zi nu merg nici autobuzele şi nici trenurile, unica opţiune este de a merge cu taxiul. Să fi fost cazaţi undeva în Ierusalim sau Haifa, taxiul pînă la aeroport ar fi costat o grămadă de bani, de aceea am ales să stăm în Tel Aviv.

Shalom, Israel! Partea 2. Încă un pic de Ierusalim sau de-acolo, de sus, toate se vad mai clar.

Postarea dată ar fi trebuit să fie despre Betleem, însă nu a fost să fie şi în final am petrecut încă o zi în Ierusalim. Mi-aş fi tare dorit să merg să văd locul de naştere a lui Iisus şi totodată să văd cum trăiesc cei din Palestina. Din 1996, orașul se află sub administrarea Autorității Palestiniene, la graniţa cu Ierusalimul, doar că cei din Israel nu au voie să meargă în Betleem dacă nu au un acord special pentru asta.

În 2004, Betleemul a fost izolat printr-un zid cu sîrmă ghimpată, a fost instalat un punct de control ca la vamă, şi cei de acolo trăiesc ca în rezervaţie. Palestinienii la rîndul lor, nu pot păși pe teritoriul israelian decît dacă obțin permis special să facă acest lucru. Permisurile sunt eliberate doar celor care în viziunea autorităţilor israeliene, au ce pierde, adică celor ce au familie şi deţin un loc de muncă în Israel. Cei din Israel explică măsurile de precauţie ca ceva absolut necesar pentru a preveni militanţii islamişti să comită atentate sinucigaşe.

Din partea Israelului nu circulă autobuze regulate sau trenuri în teritoriile controlate de palestinieni. Am citit despre asta pe diferite formuri, înainte de a pleca. Pentru a ajunge în Betleem, există opţiunea de a merge cu excursia sau de a lua autobuze operate de cei din Palestina. A doua variantă e cu mult mai ieftină, aşa şi am hotărît să facem.

Pe la orele 11 dimineaţa, am ajuns la staţia centrală de autobuze din Ierusalim, ne apropiem de ghişeu să cumpărăm bilete spre Betleem, la care operatorul ne spune că de aici nu merg autobuze, şi că trebuie să le luăm de la poarta Damasc din oraşul vechi. Oh God, eu citisem despre asta, dar am scăpat ceva cînd îmi făceam notiţe. Îi spun lui Dima, că ar trebui să ne grăbim dacă vrem să reuşim şi să nu ne prindă întunericul. Cînd colo, se apropie un domn de noi. Începe a ne vorbi frumos, şi ne spune că ne poate duce cu maşină în Betleem.

– OK, zic eu, şi cît costă toată treaba asta? la care el insistă să mergem cu el şi acolo ne va arăta preţurile.
– Come with me my friend. Aşa cu un accent, de parcă ar fi comerciant de pe litoralul turcesc cu inteţia de a te invita în bojdeuca sa pentru aţi demonstra tot rahatul chinezesc.
– Hai spune acum, că dacă îi prea scump, apoi nu mă interesează. Insist eu.
– 70.
– Hmmmm. Cam scumpuşor, mă gîndesc, cu autobuzul ar fi maxim 15 shekel, nui aşa departe, sunt 10 km pînă în Betleem.
– Bine. Îi răspund şi mergem împreună. Pe drum spre maşină, se opreşte şi dă mîna cu toţi soldaţii, cu şoferul de autobuz, încă cu unul care învîrteşte o şaorma şi cu toţi pe care îi întîlneşte. Eu înţeleg că el vrea să ne demonstreze că pe dînsul îl cunosc toţi şi că nu avem de ce să ne facem griji.

Ajungem pe loc. What!?!? Taxi!? Şi mi-o spus mama să nu mă leg cu taxiştii. Bine, urc în maşină, el îmi întinde pliantul. What!?!? 70 USD!? per persoana!? Ca să îţelegeţi cît e asta, 1 USD = 3.8 NIS. Paşol ty naher! îl trimit eu în gînd şi eşim din taxi.

El inervat începe a ne explica că dacă mergem singurei, apoi o să trebuiască să trecem punctul de control, şi că la intoarcere o să avem probleme cu partea israieleană, şi că nui deloc sigur să mergi cu autobuz arab. Mă uit la Dima, el un pic nedumerit, îmi spune că mai bine să nu mergem.

Dezămăgit că am pierdut numai timp, mergem în partea veche a oraşului.

Malmö

Malmö este un oraș din Suedia situat în partea sudică a peninsulei Scandinave și este al treilea ca mărime după Göteborg și Stockholm. Fiind la mai puțin de 50 km distanță de capitala Copenhaga, orașul împreună cu teritoriile din jur au făcut cîndva parte din regatul Danemarcei. După un eventual război între cele două state și semnarea tratatului de pace, Malmö a trecut de partea Suediei. În pofida faptului, putem spune astăzi că Malmö este cel mai „Danez” oraş de pe peninsula scandinavică.

Orașul este bine cunoscut pentru diversitatea sa arhitecturală. De aici pornește cel mai lung pod din Europa peste strîmtoarea Øresund care conectează Suedia cu capitala Daneză. Aici se află una dintre cele mai frumoase și înalte cladiri rezidențiale din Europa – Turning Torso, devenind în scurt timp un simbol recunoscut al orașului. Tot aici se găsește cel mai mare mall din Scandinavia și multe alte clădiri noi care se încadrează perfect în stilul arhitectural al zonei, cladirele vechi fiind restaurate și păstrînd farmecul timpurilor de atunci.

Malmö mai este cunoscut prin faptul că în 2013 a găzduit finala concursului Eurovision ca urmare a cîștigării artistei suedeze Loreen cu piesa Euphoria.

În prezent aici trăiesc circa 300.000 de locuitori unde fiecare al treilea fiind venit de undeva. Și totuși Suedia rămîne să fie clasată în topurile ONU printre țările cu cel mai ridicat nivel de trai. Asta se datorează faptului că suedezii sunt niște oameni foarte liniștiți și educați cu valori bine stabilite. Christina, fata care ne-a găzduit, nu am mai întîlnit persoane care să fie atît de amabilă cu străinii, fusese foarte dinamică și plină de energie.

Ce mi-a placut în Malmö este că orașul are mai multe parcuri imense și la fel ca Copenhaga sau Amsterdam este un oraș al bicicletelor. Si acum, vă invit să vedeți ceva imagini din Malmö.

Copenhaga

Pentru că nu mi s-a întimplat pînă acum să vizitez vrio țară nordică, am decis să iau cîteva zile libere în februarie și să zbor în Danemarca. Am stat în Copenhaga, un oraș care mi-a lăsat o impresie foarte bună și amintiri frumoase. Aici veți găsi multe parcuri, spații verzi amenajate, clădiri istorice, alei pietonale pavate cu piatră și mulți bicicliști. Orașul seamănă ceva cu Amsterdamul și canalele lui, doar cu mai puțină lume pe străzi.