Din cei 12 ani de școală cît am studiat limba engleză, am reținut una, London is the capital of Great Britain, asta însă nu m-a încurcat, dintotdeauna să îmi doresc să ajung acolo. E un vis de de-al ameu de pe vremea cînd eram la liceu și aflam despre Big Ben, London Bridge și Trafalgar Square din manualul de engleză. După care am început să citesc des și mult, și aici am dat de scriitori care au folosit Londra drept cadru pentru romanele sale. Atunci, odată cu răsfoirea primelor pagini, mi-am promis să vizitez cîndva toate locurile despre care citisem la Charles Dickens și Arthur Conan Doyle.
Anul trecut am obținut o viză de afaceri în Marea Britanie, trebuia să merg într-o deplasare legată de serviciu. Cu părere de rău, nu a fost să fie, am trecut la un alt proiect și călătoria mea în capitala engleză a fost amînată. Și așa cum viza mi-a fost deschisă pentru jumătate de an, m-am decis să vizitez Londra pe cont propriu, nu se știe dacă mai am o altă ocazie. Cu pașaport moldovenesc nu e într-atît de simplu să obții o viză turistică în Marea Britanie.
Am cumpărat biletele la avion din timp, cei de la Wizz Air au avut o promoție, și am luat bilete Chișinău – Londra la un preț destul de rezonabil – 55 euro dus-întors cu bagaj de mînă. Nu am mai zburat cu Wizz Air din Chișinău, toate zborurile cu Wizz au fost fie din București fie din Iași. Tot atunci am fost rugat pentru prima dată să dau jos rucsacul din spate și să-l pun pe cîntar, în Chișinău chiar dacă ai numai bagaj de mînă și ai făcut check-in online, trebuie numaidecît să mergi sa faci check-in la măsuță ceea și să primești boarding passurile. Apropo, știe cineva care este motivul?
În Luton am ajuns pe la orele 11 seara, în aeroport cei cu pașaport Românesc trec controlul foarte repede, pe cînd eu cu pașaportul meu moldovenesc am mers la cabina toate pașapoartele, unde era un rînd mai ceva ca la Turnul Eifel în luna August. Dintr-un avion plin cu moldoveni, cred că numai eu nu am avut cetățenie română, nu am mai văzut pe nimeni din cei care au zburat cu mine să stea la rînd. Merge greu coadă, foarte mulți coreeni și chinezi, am impresia că cei de la Alibaba și-au trimis toți angajații la un team building în Londra.
Ajunge și rîndul meu, what?! trebuie să completez un careva Landing card, asta dacă nu ești cetățean EEA. Am mai trecut prin așa proceduri în Rusia, Belarus, Transnistria și nu înțeleg de ce în Marea Britanie există așa ceva pe cînd în alte state membre UE nu. De data asta m-am îmbrăcat puțin mai diferit decît o fac de obicei cînd merg undeva în vacanță. Cămașă albă, asta să nu par suspect la punctul de control al pașapoartelor, să nu creadă cumva ofițerul că am venit la muncă aici, așa cum am pățito în Tel Aviv. Am primit trei întrebări standarde, scopul călătoriei, cîte zile stau și unde lucrez. Am răspuns frumos, mi s-a aplicat ștampila în pașaport și eu m-am văzut cu visul împlinit, am ajuns în Londra.
Era trecut de 12 noapte, de la aeroport am schimbat 3 autobuze, și în aproximativ 2 ore și jumate am ajuns în Stratford. Continuă lectura
Un alt blog de călătorii 