Shalom, Israel! Partea 4. Tel Aviv.

Am să încep cu o întrebare care cred ca i-ar putea frămînta pe cei mai fideli cititori ai mei: ştie cineva сum a apărut Tel Aviv-ul, oraşul care nu doarme niciodată?

Ei bine, vă spun d-lor, că istoria apariţiei oraşului este una neobişnuită. Tel Aviv este primul oraş evreu construit în Israel de după evul mediu încoace. Bazele aşezării au fost puse de către nişte imigranţi evrei, care cu mai bine de 100 de ani în urmă, au cumpărat de la biduini, terenuri în deşert din preajma vechiului oraș Yaffa. După care au organizat o loterie pentru a împărţi pămînturile cumpărate în 66 de părţi pentru cele 66 de familii , care au aderat la comunitate. În 1909, membrii comunităţii s-au adunat pe una din dunele de nisip pentru a participa la marea extragere, unde urmau să tragă 2 scoici, una albă şi alta neagră. Pe cea albă era indicat numele familiei, pe cea neagră numărul terenului. Aşa a fost împărţit teritoriul, în a doua zi de Paşti.  Cu timpul, Tel Aviv-ul a crescut și s-a extins pînă la limitele localităților din jur.

În prezent Tel Aviv este un oraş vibrant, modern, cu un ritm de viață alert, care este foarte bine cunoscut pentru plajele sale însorite. Cei de la New York Times au numit oraşul The capital of Mediterranean cool, şi au avut perfectă dreptate.

Noi, în ultima zi din vacanţă am stat în Tel Aviv, pentru că de aici urma să avem zborul înapoi şi pentru că plecarea noastră a nimerit în zi de şabat. Şabatul este zi de odihnă şi este respectat de mulţi evrei de la apusul soarelui vineri pînă sîmbătă după apariţia stelelor. În această zi nu merg nici autobuzele şi nici trenurile, unica opţiune este de a merge cu taxiul. Să fi fost cazaţi undeva în Ierusalim sau Haifa, taxiul pînă la aeroport ar fi costat o grămadă de bani, de aceea am ales să stăm în Tel Aviv.

Shalom, Israel! Partea 3. Manuscriptele de la Qumran, Marea Moartă şi Lido – staţiunea uitată de timp.

Marea Moartă este unul dintre simbolurile Israelului și principalul său punct de atracție. De fapt, Marea Moartă este cel mai jos punct de pe pămînt și cel mai adînc lac hipersalin, care dintr-o simplă stațiune balneară s-a transformat într-un brand recunoscut internațional. Sarea și mineralele din Marea Moartă sunt folosite pentru a prepara diferite produse cosmetice și anual sute de mii de turiști vin în vacanță în căutare de sănătate și relaxare. Și noi, fiind în Israel, am dedicat o zi pentru a vedea marea și pentru a ne plimba puțin prin zonă.

La scăldat, în lacurile din Austria – Wörthersee

Pentru mine marea înseamnă un fel de regăsire, un loc frumos unde sunetul valurilor şi mirosul sărat al apei îţi aduce lineştea sufletească. Probabil aţi privit cu toţii filmul Knockin’ on Heaven’s Door cu Til Schweiger în rolul principal, şi ţineţi minte dscuţia dintre Martin şi Rudi. Cei doi îşi îneacă disperarea în alcool şi Martin află că Rudi nu văzuse niciodată oceanul, şi începe săi descrie starea de euforie şi emoţiile trăite atunci cînd soarele arzător se retrage încet dincolo de linia orizontului, şi pune pe cer un spectacol strălucitor dintr-un portocaliu aprins. Păi aceleaşi senzaţii le am şi eu de fiecare dată cînd merg la mare, nişte clipe efemere ce nu pot fi exprimate suficient de bine în cuvinte, şi doar stîrnesc o dorinţă de a opri timpul în loc. Mi-ar plăcea să vorbesc mult despre mare şi apus, dar devin nostalgic atunci cînd o fac. Chiar dacă prefer marea, întotdeauna mi-am dorit să ajung pe malul unui lac alpin. În continuare vă invit să citiţi aici despre impresiile mele de călătorie la lacul  Wörthersee.

Anul trecut am avut ocazia sa mergem în vacanţă în Austria, în oraşul Klagenfurt. A fost o decizie spontană, şi nu am avut suficient timp de pregătire. Tot ce am reuşit e să citesc că oraşul este aşezat pe malul lacului Wörthersee, şi că este cel mai cald lac alpin. Cînd am ajuns la faţa locului am găsit un peisaj parcă rupt dintr-o carte poştală sau o revistă cu ilustraţii care are scopul de a atrage turişti. Ştiţi voi, ca în bancul cela, pe gard scrie sulă, da după gard îs lemne, numai că aici într-adevăr peisajele corespund imaginelor din internet.

Notiţe din Grecia. Partea 1: Leptokarya, Pieria

Pentru că e vară şi e sezonul preferat pentru mulţi de a merge la odihnă mă gîndeam să scriu despre cum mi-am petrecut vacanţa. Este primul meu articol din seria de posturi dedicate călătoriei mele şi a prietenilor mei prin Pieria, alegerea noastră a căzut pe Leptokarya un mic orăşel cu multe pensiuni şi taverne pe malul mării. Cea mai tare parte e că din orice colţ al oraşului, de pe plajă sau din apă se vede muntele Olimp, şi îmi pare că e cel mai interesant ce poate fi – eşti şi la mare şi la munte.

O mică descriere la început. Pieria este o regiune din nord-estul Greciei care anual atrage mii de turişti prin vegetaţia bogată şi nu în ultimul rînd prin istoria sa. Majoritatea străinilor sunt veniţi din Serbia, Bulgaria, Polonia, grecii preferînd odihna pe insule. Cei care trăiesc prin apropiere în oraşe mari precum Larisa sau Salonic nu ezită să evadeze şi ei într-un weekend pe litoral pentru că ştiţi voi the worst day on the road is better than any day in the office.

Izola

La sfîrşit de august am fost în Slovenia şi am vizitat orăşelul Izola. Vă spun deodată că tare mi-a plăcut, un orăşel micuţ pe malul Adriaticii cu un port drăguţ şi cu un centru istoric bine conservat. Am să revin cu plăcere pe aici la cît de tare ma impresionat Slovenia şi pentru că mai am în gînd să merg în parcul naţional Triglav. Însă pînă atunci vă povestesc cîte ceva despre Izola.