La scăldat, în lacurile din Austria – Wörthersee

Pentru mine marea înseamnă un fel de regăsire, un loc frumos unde sunetul valurilor şi mirosul sărat al apei îţi aduce lineştea sufletească. Probabil aţi privit cu toţii filmul Knockin’ on Heaven’s Door cu Til Schweiger în rolul principal, şi ţineţi minte dscuţia dintre Martin şi Rudi. Cei doi îşi îneacă disperarea în alcool şi Martin află că Rudi nu văzuse niciodată oceanul, şi începe săi descrie starea de euforie şi emoţiile trăite atunci cînd soarele arzător se retrage încet dincolo de linia orizontului, şi pune pe cer un spectacol strălucitor dintr-un portocaliu aprins. Păi aceleaşi senzaţii le am şi eu de fiecare dată cînd merg la mare, nişte clipe efemere ce nu pot fi exprimate suficient de bine în cuvinte, şi doar stîrnesc o dorinţă de a opri timpul în loc. Mi-ar plăcea să vorbesc mult despre mare şi apus, dar devin nostalgic atunci cînd o fac. Chiar dacă prefer marea, întotdeauna mi-am dorit să ajung pe malul unui lac alpin. În continuare vă invit să citiţi aici despre impresiile mele de călătorie la lacul  Wörthersee.

Anul trecut am avut ocazia sa mergem în vacanţă în Austria, în oraşul Klagenfurt. A fost o decizie spontană, şi nu am avut suficient timp de pregătire. Tot ce am reuşit e să citesc că oraşul este aşezat pe malul lacului Wörthersee, şi că este cel mai cald lac alpin. Cînd am ajuns la faţa locului am găsit un peisaj parcă rupt dintr-o carte poştală sau o revistă cu ilustraţii care are scopul de a atrage turişti. Ştiţi voi, ca în bancul cela, pe gard scrie sulă, da după gard îs lemne, numai că aici într-adevăr peisajele corespund imaginelor din internet.