2017 în imagini de călătorie

2017 a fost un an frumos, cu părere de rău din lipsă de timp, nu am avut posibilitate să relatez toate istoriile pe blog. Și pentru că am găsit ceva timp să fac o retrospectivă, vă invit acum să vedeți o recapitulare în imagini din locurile unde am fost.

Sharm el-Sheikh

Ca destinație de vacanță în această toamnă am ales să mergem în Egipt, în care nu mai fusesem vreodată. Idea de a vizita Egiptul mi-a venit acum câțiva ani când citisem un articol despre Sharm el-Sheikh, un loc frumos de la Marea Roșie renumit pentru scufundări și snorkeling.

Sharm el-Sheikh este o stațiune turistică din peninsula Sinai cunoscută în primul rând pentru incredibila diversitate a lumii marine. Aici se găsesc câteva sute de specii de corali și pești, apa are o vizibilitate ridicată iar reciful este situat aproape de țărm astfel încât te poți bucura de habitatul marin spectaculos având nevoie doar de o mască și un tub.

Parcul național Ras Mohammed

Înainte de a pleca în vacanță, am aflat despre toate excursiile posibile din Sharm El Sheikh. și în lista mea de locuri must see am mai pus un punct – parcul național Ras Mohammed. După părerea mea este o excursie obligatorie dacă ajungeți în zonă, cu atât mai mult că în aceste locuri, Jacques-Yves Cousteau a efectuat filmări subacvatice.

Pe scurt Ras Mohammed este un parc acvatic situat în extremitatea sudică a peninsulei Sinai, reprezentând una dintre cele mai frumoase zone pentru scufundări și snorkeling din Marea Roșie.

Există multiple variante de excursii pentru a ajunge aici, cea mai simplă opțiune e să luați excursia de la agenția cu care ați venit, de regulă sunt mai scumpe și într-un final mergeți în același autobuz cu persoanele care au luat-o de la o agenție locală. Noi am făcut comandă de pe internet și am achitat 20 USD, ghidul de la hotel oferă aceeași excursie contra 45 USD, pe străzile din Sharm o puteți găsi cu 10 – 15 dolari. Există un dezavantaj însă, unii ghizi care de fapt pretind a fi ghizi, nu sunt deloc profesioniști.

În excursia dată se poate merge cu autobuzul așa cum am mers noi, sau în croazieră cu vaporașul. Diferența e că cu vaporul se fac scufundări în diverse locuri, pe când excursia terestră presupune vizitarea unor puncte de reper și spre sfârșit snorkling. Altceva e că croaziera durează o zi, cu autobuzul e pe juma de zi.

Piramidele din Giza pe fundal de sărăcie.

Piramidele din Giza – au fost dintotdeauna locul în care am vrut să nimeresc. De când mă țin minte, visul meu a fost să le văd în realitate. După evenimentele din 2011, revoluția de aici și situația instabilă din Egipt, m-au făcut să pun gândul de vizita piramidele deoparte pentru moment. Însă în ultimele luni citind despre situația care se ameliorase în zonă, am spus că nu pot să ratez ocazia, nu am stat mult pe gânduri și iată în sfârșit am ajuns aici.

Piramidele din Giza sunt din categoria așteptărilor călătorilor, care au citit prin cărți de istorie și au vizionat zeci de filme notabile cu acțiunea în Egiptul antic, și ard de nerăbdare să vadă cu ochii una din cele mai faimoase minuni a lumii, însă realitatea e cu totul altfel.

Cairo

Am să o iau puțin pe dinainte și am să spun că Cairo mi-a plăcut enorm de mult. Sigur, nu este un oraș în care aș vrea să trăiesc s-au unde îmi văd copii mergând la studii, ba chiar nu este nici pe departe un loc unde societatea respectă idealurile și standardele cu care suntem obișnuiți. Însă fiind în postura de călător, am găsit capitală Egiptului – un oraș exotic din ținuturile africane și pe alocuri destul de interesant.

Anul acesta am vizitat mai multe orașe din Europa – Torino, Milano, Geneva, Londra, Verona, Larnaca și pot spune cam toate arată la fel, lucrurile acolo sunt bine aranjate și bine organizate. Cairo mi-a părut mai mult ca un loc care nu se încadrează în acele standarde observate de mine în orașele menționate mai sus. Însoțitorul nostru de acolo a menționat în repetate rânduri, Cairo este un oraș al contrastelor… pfff, a-ha-ha, no man! Bangkok sau Batumi spre exemplu, unde unele cartiere sunt moderne și cosmopolite, pe când în altele numai sărăcie și murdărie, pot fi etichetate ca oraș al contrastelor. Cairo nu e nici măcar pe apropare, un lucru care îți sare în primul rând în ochi e murdăria de aici și aspectul clădirilor care arată astfel de parcă ar fi după un bombardament. Dar cum am spus la început, orașul mi-a plăcut mult, nu am mai văzut așa ceva până acum.

Idea de al vizita mi-a venit spontan, am fost in vacanță cu familia în Egipt, decizia a fost luată în avion. Am aterizat în Sharm el-Sheikh, peninsula Sinai, unde putem intra cu o simplă ștampilă în pașaport, însă pentru Cairo care se află pe cealaltă parte a canalului Suez avea nevoie de viză, pe care o iau direct din aeroport contra sume de 25 USD. Procedura de trecere a controlului vamal e un pic tâmpită, îndeosebi dacă vii cu pașaport moldovenesc dar despre asta în altă postare.

Situația la moment în Egipt nu este chiar liniștită din cauza atentatelor din ultimul timp, ca urmare parlamentul Egiptean a introdus starea de urgență pe întreg teritoriul, ba chiar sunt interzise călătoriile în partea de nord a peninsulei Sinai. De aceea am decis să apelez la o agenție de turism pentru prima dată în ultimii patru ani, de obicei îmi aranjez toate ieșirile de unul singur. I-am găsit pe Facebook și m-am înțeles cu ei să ne ducă în Cairo, pentru asta am scos din buzunare 55 USD, mult mai ieftin în comparație cu oferta ghidului hotelier care ceruse 120 USD. Noaptea a venit taxiul să ne ia din hotel, urma să facem 7-8 ore până în Cairo, altă opțiune ar fi fost să mergem cu avionul, noi am ales să mergem cu autobuzul, asta pentru a gusta din toata plăcerea aventurii, și nu în ultimul rând pentru că e mai ieftin, altfel ne-ar fi costat 180 USD persoana sau 280 daca luam de la ghidul din hotel.

Vacanța în Cipru: Larnaca

M-am gîndit să încep o serie noua de postări în care să scriu despre vacanța petrecută în Cipru. Pentru că e mult de povestit și lumea o să mă tot întrebe ce și cum, ca de obicei am să împărtăşesc impresii și fotografii din călătorie în cîteva articole la rînd. Și apoi, îmi face plăcere să-mi aduc aminte de cît de bine a fost, după ceva timp să las să se mai sedimenteze gândurile.

A fost prima noastră vacanță cu Mihaela, care acum două luni în urmă a împlinit un anișor. De teamă că nu v-a fi ușor zborul ne-am pregătit din timp, am luat cu noi multe atracții pe care Mihaela nu le mai văzuse, asta pentru ai trezi din curiozitate. Am mers de mînuță tot aeroportul, pînă a adormit la Oxana în brațe înainte să urce în avion și a dormit aproape pe toată durata zborului. Stewardesa ne-a atenționat să-i punem centura, așa cum dormea am ridicato la care ea a deschis ochii somnoroși, repejor am pus centura, sînul în guriță și de parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Prima experiență la bordul avionului cu copilul mic a fost una pozitivă din toate punctele de vedere.

Am ales să vizităm Ciprul pentru că în luna mai temperaturile sunt deja ridicate acolo,  zborul durează cam două ore și pentru că urma să mergem pentru prima dată în Cipru sau ”Insula Afroditei”, mitologia greacă desemnîndo ca locul unde s-a născut zeița.

Prima și cea mai grea alegere pentru mine a fost unde ne oprim: Larnaca sau Limassol? Sunt pentru prima dată cu copil mic în vacanță și nu-mi permit luxul de a sta undeva o zi-două după care merg mai departe cu autostopul. A fost idea mea să stăm cazați într-un singur oraș pe tot parcursul sejurului de unde cu mașina luată în chirie mergem să explorăm insula.

Am citit tot felul de păreri pe internet, care ne-au dat și mai multă bătaie de cap. Unii spun Larnaca alții Limassol, argumente pro și contra din ambele părți, nu am găsit undeva să fie scris alb pe negru ceva care mi-ar determina alegerea.  Pînă la urmă am ales să mergem în Limassol, în Larnaca am stat mai puțin de o zi și vă pot spune cu certitudine că în Larnaca nu ai ce face. Ambele nu sunt nemaipomenite ca arhitectura, în schimb zona de promenadă din Limassol arată considerabil mai fain. Acest aspect este destul de important pentru mine, din simplu motiv că iubesc plimbările din vacanță la ceas de seară.

Larnaca este din categoria orașelor unde o zi este mai mult decît suficient pentru al explora și pentru a te bucura de aerul său mediteranean. Aici se afla unul din cele două aeroporturi controlate de partea greacă și cel din Larnaca este cel mai mare, astfel orașul fiind poarta de intrare în Cipru. Mulți dintre vizitatori vin aici pentru o zi sau două după care pornesc mai departe în explorarea insulei.

Verona

Continuăm astăzi călătoria noastră prin nordul Italiei iar surpriza cea mare este Verona, orașul celor doi din drama shakespeareana, ce a indus în eroare mii de oameni secole înainte. Este interesant faptul că William Shakespeare un dramaturg englez, a plasat tragedia la Verona, pentru că astăzi orașul să fie invadat zilnic de mii de turiști din China și Japonia, înarmați cu aparate foto și predispuși de a nimeri în cadru la alți turiști (No way! Numai nu la mine). Vrînd-nevrînd contribuind prin asta masiv la PIB-ul Italiei. Dacă ar fi să dăm la o parte toate poveștile astea siropoase și romantismul tras de urechi, Verona este un oraș absolut minunat, ca și multe alte orașe din Italia (în afară de Milano). La sigur Verona nu este așa de populară printre vizitatori ca Roma, Veneția sau Florența, însă în topul meu al orașelor din Italia este pe locul unu. Asta v-o spun pe bună dreptate, să mergem să vedem!

Gardaland – retrăind sentimentul copilăriei. #veronatrip

În articolul precedent scriam despre Peschiera del Garda ca fiind punctul de pornire spre Gardaland de unde autobuzele arhipline pleacă la fiecare jumătate de oră. Din Verona pînă în Peschiera se ajunge relativ repede, trenurile merg regulat și în zece minute sunteți la destinație. Odată ajunși aici, la ieșirea din gara, stau autobuze care te duc gratuit pînă la intrarea în parc. Trebuie să menționez că a fost foarte înghesuit, la urcarea în autobuz am avut senzația ca sunt undeva prin Asia unde toți se îmbulzesc. Acesta a fost primul semn că e ceva în neregulă aici.

Peschiera del Garda. #veronatrip

Peschiera del Garda este un orășel tipic italian așezat în extremitatea sudică a lacului Garda. Atracția principală este centrul istoric medieval înconjurat de ziduri și canale în formă de stea. Am nimerit aici așa întîmplător, intenţia noastră era să ne îndreptăm chiar în acea zi spre Gardaland și Peschiera del Garda este punctul final pentru cei ce merg în parcul de distracții. De aici autobuzele arhipline pleacă spre Gardaland, așa că noi am decis să o luăm la pas prin oraș mai întîi după care mergem în cel mai mare parc de distracții din Italia. Din fața gării din Peschiera pleacă un autobuz gratuit fiecare 15 minute și te aduce în fața parcului, cei mai mulți vizitatori trec pe aici doar pentru că parcul Gardaland se află prin apropiere. Mie mi-a plăcut însă că nu sunt mulți turiști deși e tot așa de frumos ca Malcesine sau Sirmeone. Drumul pînă în Peschiera este facil datorită legăturilor feroviare bine puse la punct din Nordul Italiei. Orașul este conectat la linia de cale ferată Milano-Veneția și acesta îl constituie un avantaj față de alte localități de pe marginea Lacului Garda. 

Malcesine și Monte Baldo sau de ce iubesc nemții aceste locuri. #veronatrip

Pentru mulți Verona înseamnă doar povestea de dragoste dintre Romeo și Julieta și un selfie pe fundalul balconului. Nu știu cum dar nu prea sunt atras de romantismul siropos al orașului și m-am gîndit că în prima zi a călătoriei noastre să mergem în Malcesine să urcăm pe Monte Baldo.

Malcesine este un oraș mic pe malul de est al lacului Garda care se întinde la poalele muntelui Monte Baldo. Despre el citisem că ar fi una dintre stațiunile mult lăudate din apropiere. Ar fi păcat să ratez ocazia de al vizita, mai ales că se află la o distanță de două ore cu autobuzul din Verona.

Vă spun cinstit dinainte, Malcesine este una dintre bijuteriile ce împodobesc lacul Garda. Și e pe bună dreptate. Un orășel dea dreptul atrăgător, cu o atmosferă alpină, cu o mulțime de locuri de unde poate fi admirată natură. Din acest motiv cred că am văzut în preajmă un număr mare de turiști din Germania, în restaurante cu berea în mînă, pe trasee făcînd drumeții și din toate părțile se auzea vorbind germana. Am avut senzația la un moment dat că mă aflu undeva prin Bavaria.

Însă deliciul locului de care aleg să se bucure majoritatea vizitatorilor care ajung aici este să se urce cu telecabina pe Monte Baldo.