Shalom, Israel! Partea 1. Ierusalim şi cum am fost interogat de către un Imigration Control Officer.

Jerusalem.jpgSăptămîna trecută m-am întors din Israel, unde am fost pentru cîteva zile de vacanţă. Ceea ce urmează, nu pretinde a fi o carte de istorie, un ghid turistic sau o încercare de a vă arată cum stau lucrurile aici. Sunt nişte notiţe, din prisma impresiilor făcute la acel moment.

După cîteva ore petrecute în aeroportul din Iaşi, unde am urmărit discuţia a doi „experţi” despre Cuba, Fidel Castro şi alte teorii conspirative, la final, am aterizat în aeroportul din Tel-Aviv.  În 1973 el a fost redenumit în cinstea lui David Ben Gurion, primul prim ministru din Israel, şi unul dintre părinţii fondatori ai statului evreu. Acesta este cel mai sigur aeroport din lume, fostul şef de securitate a comunicat într-un interview că europenii sunt în urmă cu 40 de ani în materie de securitate. Şi asta am simţit-o pe propria mea piele.

Am ajuns primul la cabina unde se face controlul paşapoartelor, îl întind şi sunt întrebat dacă am mai fost în Israel. Nu am fost, dar am mai vrut, mă gîndesc eu şi zîmbind  pe sub musteţe, răspund nu. La care doamna îmi spune să merg spre alt birou, îmi arată direcţia şi zice că paşaportul îl va trimite singură.

Citesc pe uşă ceva de genul immigration control desk. Nu e deloc de bine. Aşteptăm, eu, Dima şi încă vreo 15 tradiţionalişti cu paşapoarte moldoveneşti şi mari amatori de vin roşu turnat în sticle Gura Căinarului, care zburau cu noi în acelaşi avion, Iaşi – Tel Aviv. Toţi am fost întorşi de la controlul de paşapoarte şi direcţionaţi aici.

Unul cîte unul, cu interval de juma de oră intrăm pe rînd, au trecut 4 şi la toţi li s-a refuzat intrarea. Am ceva emoţii, trec eu. În faţa mea stătea un domn, care deodată începe să vorbească în rusă fără careva accent, cel mai probabil că este un descendent evreu din Uniunea Sovetică care a emigrat în Israel la începutul anilor ’90 cînd s-a prăbuşit sistemul.

Sunt întrebat de unde vin, cu ce scop, dacă am bani la mine, deţin sau nu locuinţă, unde lucrez şi dacă am neamuri în Israel. După care îmi cere să îi răspund cinstit la întrebări, nu aşa cum au făcut-o cei de dinaintea mea. Îmi cere telefonul şi începe să răsfoiască timeline-ul meu de pe Facebook, citeşte comentariu dupa cometariu, şi aşa la fiecare postare de a mea. Se uită lung, parcă o terminat. Deschide Viberul şi deodată mă întreabă.

– Folosiţi Viber?
– Da. Răspund eu fără a mă gîndi.
– De ce nu văd nici un mesaj? Unde este istoricul? Întreabă el. Şi eu îmi dau seama că nu utilizez viberul şi că l-am pus doar ca să trimit cuiva cîndva nişte fotografii, după care am şters mesajele. Şi ma gîndesc, că dacă îi spun ca eu nul folosesc, apoi, o să apară şi alte întrebări. Şi deodată îmi vine o ideie jenială în cap, şi-i zic.
– Sunt căsătorit… El se uită la mine cu o privire de asta care spune că răspunsu ia venit pe plac, şi zice.
– Înţeleg.

Peste 10 minute eu cu viza în mînă stau şi aştept să se pornească autobuzul spre Ierusalim. Timp de o ora cît aşteptam, nu am văzut pe nimeni din cei care au intrat după mine să fi ieşit din aeroport. Apropo, cei cu paşapoarte româneşti au trecut cu brio, şi cum mi-a explicat domnul cela, sunt foarte mulţi cetăţeni din Moldova, Ucraina şi Georgia care vin în Israel şi nu se mai întorc înapoi. De accea e nevoit să facă ceea ce face.

Cît timp aşteptam să se umple autobuzul, aşa lucrează ele aici, se pornesc atunci cînd toate locurile sunt ocupate. Doi tipi s-au apropiat de noi şi ne întrebă în limba rusă, dacă suntem din Chişinău. Am schimbat cîteva vorbe, au povestit că lucrează aici, şi dacă căutăm de lucru să le notez numărul de telefon. Am spus, nu, mulţumesc, suntem în vacanţă.

Mi-am dat seama abia după cîteva zile, cînd scriam textul, că tipii ar fi nişte agenţi îmbrăcaţi în civil. Suntem în Israel şi asta e ceva absolut normal aici.

Ne-am pornit, în mai puţin de o oră ajungem în Ierusalim. Continuă lectura

Anunțuri

Ferrara. Unde nu-i bicicletă, vai de picioare.

ferraraCălătoria noastră prin Emilia-Romagna continuă în tren spre Ferrara, unde vom lua la pas străzile urbei, şi vom încerca să ne lămurim cum a ajuns cel mai renascentist oraş din regiune să poarte titlul de capitala ciclismului în Italia.

Ferrara este cunoscută în Italia ca fiind oraşul cu cele mai multe biciclete şi asta pentru că avînd o populaţie totală de 133 de mii de persoane, în oraş sunt peste 130 de mii de biciclete, asta ar înseamna că pînă şi celor mai mici iubitori ai unui stil de viaţă sănătos le revine cîte un prieten pe două roţi.

Administraţia oraşului a reuşit să obţină ceea ce multe dintre oraşele lumii tot încearcă să facă, să popularizeze mersul pe bicicletă.  În 1991 doar 30,7% din locuitorii din Ferrara utilizau bicicleta pentru a circula, cea ce nu este deloc puţin. În acelaşi timp în Copenhaga – cel mai prietenos oraş cînd vine vorba despre biciclete erau 30%, şi în Amsterdam 27.8%.  Între timp în Ferrara s-a dezvoltat foarte mult infrastructura dedicată mersului pe bicicletă, au apărut sisteme de închirieri a lor, piste noi, parcări destinate, s-a ajuns pînă şi la micşorarea a unor impozite, astfel încît locutiorii să ajungă adevăraţi împătimiţi ai ciclismului. Astăzi 89,5% din populaţia oraşului merg pe bicicletă.

Eforturile orașului de a fi unul ecologic, verde, sunt vizibile în acţiunele întreprinse de oficialii din Ferrara prin încurajarea mersului cu bicicletă. În cadrul departamentului protecţiei mediului înconjurător a fost deschis chiar şi un „birou al bicicletelor”  care se ocupă de promovarea acestui mijloc de transport. Toate proiectele primăriei sunt orientate pentru a face din oras un loc cît mai atractiv. Continuă lectura

La scăldat, în lacurile din Austria – Wörthersee

worthersee lac plaja strandPentru mine marea înseamnă un fel de regăsire, un loc frumos unde sunetul valurilor şi mirosul sărat al apei îţi aduce lineştea sufletească. Probabil aţi privit cu toţii filmul Knockin’ on Heaven’s Door cu Til Schweiger în rolul principal, şi ţineţi minte dscuţia dintre Martin şi Rudi. Cei doi îşi îneacă disperarea în alcool şi Martin află că Rudi nu văzuse niciodată oceanul, şi începe săi descrie starea de euforie şi emoţiile trăite atunci cînd soarele arzător se retrage încet dincolo de linia orizontului, şi pune pe cer un spectacol strălucitor dintr-un portocaliu aprins. Păi aceleaşi senzaţii le am şi eu de fiecare dată cînd merg la mare, nişte clipe efemere ce nu pot fi exprimate suficient de bine în cuvinte, şi doar stîrnesc o dorinţă de a opri timpul în loc. Mi-ar plăcea să vorbesc mult despre mare şi apus, dar devin nostalgic atunci cînd o fac. Chiar dacă prefer marea, întotdeauna mi-am dorit să ajung pe malul unui lac alpin. În continuare vă invit să citiţi aici despre impresiile mele de călătorie la lacul  Wörthersee.

Anul trecut am avut ocazia sa mergem în vacanţă în Austria, în oraşul Klagenfurt. A fost o decizie spontană, şi nu am avut suficient timp de pregătire. Tot ce am reuşit e să citesc că oraşul este aşezat pe malul lacului Wörthersee, şi că este cel mai cald lac alpin. Cînd am ajuns la faţa locului am găsit un peisaj parcă rupt dintr-o carte poştală sau o revistă cu ilustraţii care are scopul de a atrage turişti. Ştiţi voi, ca în bancul cela, pe gard scrie sulă, da după gard îs lemne, numai că aici într-adevăr peisajele corespund imaginelor din internet. Continuă lectura

Notiţe din Grecia. Partea 3: Pe vîrful muntelui Olimp

IMG_9338.JPG

Cînd vine vorba de muntele Olimp marea majoritate nu îşi imaginează nimic altceva decît locul unde au trăit cîndva zeii panteonului grecesc. De fapt Olimpul este un masiv muntos care conţine 4 piscuri – Mytikas (2917m) fiind cel mai înalt punct din Grecia,  după care vine Scolio (2914m), Stefani (2905m) şi Skala (2866m).  Fiind  escaladat pentru prima dată în 1913 rămîne a fi o destinaţie top din Grecia pentru alpinism şi drumeţii pe frumoasele trasee din zonă.

Legendele din mitologia greacă spun că muntele Olimp se ridică din centrul pamîntului, pe el sprijinindu-se bolta cerească. Şi aşa cum suntem un grup de tineri care vor altceva decît întinsul pe plajă, am planificat din timp o tură de două zile pe munte pentru a vedea cum stau într-adevăr lucrurile 😀 Continuă lectura

Notiţe din Grecia. Partea 2: Meteora

IMG_8962

Grecia este una dintre cele mai populare destinaţii de vacanţă din lume datorită insulelor sale, plajelor idilice şi condiţiilor climatice favorabile. Însă lucrul care m-a determinat pe mine cel mai mult în alegerea  locului unde vom merge în vacanţă a fost posibilitatea de a vizita complexul de mănăstiri susupendate în aer – Meteora şi de a trăi nişte emoţii care sunt greu de imaginat sau descris în cuvinte. Emoţii care apar atunci cînd înveţi sau descoperi ceva nou.

Acum vreo 3 ani în urmă am citit un articol destul de interesant despre mănăstirele de la Meteora şi am văzut ceva fotografii din zonă care m-au lăsat cu gura căscată. De atunci în lista mea de vise legate de călătorii sa mai adăugat una. Nu a trecut mult timp şi am ajuns aici şi vă pot spune la sigur că în realitate sunt de 1000 de ori mai frumoase decît în poze, nu rămîne decît să veniţi şi să apreciaţi singuri.

În timpul unui turneu prin Europa cei de la Linkin Park au dat peste o revistă pe coperta căreia apărea complexul de mănăstiri Meteora. Au rămas fără cuvinte cînd au văzut imaginea, parcă era de pe altă planetă relata Bennington. La prima vedere ai impresia că construcţiile din vîrful stîncilor sfidează orice lege a gravitaţiei. Continuă lectura

Copenhaga

IMG_2666Pentru că nu mi s-a întimplat pînă acum să vizitez vrio țară nordică, am decis să iau cîteva zile libere în februarie și să zbor în Danemarca. Am stat în Copenhaga, un oraș care mi-a lăsat o impresie foarte bună și amintiri frumoase. Aici veți găsi multe parcuri, spații verzi amenajate, clădiri istorice, alei pietonale pavate cu piatră și mulți bicicliști. Orașul seamănă ceva cu Amsterdamul și canalele lui, doar cu mai puțină lume pe străzi. Continuă lectura