Ce gust avea copilăria voastră? a mea – de piersic, şi acuş explic de ce. Nu ţin cont de vîrsta medie a cititorilor de pe blogul meu, dar ar fi interesant să aflu, cîţi din cei care mă urmăresc mai ţin minte gustul gumei Turbo? Cîţi dintre voi mai au colecţiile de abțibilduri cu maşini de vis pe care le adunam şi schimbam între noi? (Eu la sigur nu le mai am, mama cred că lea aruncat, chiar dacă suţine contrariul) La vremea cea toţi prietenii şi colegii mei visau să conducă un Ferrari, Lamborghini sau un Porsche, chiar dacă cu toţii aveam un metru înălţime cu tot cu ciorapi şi căciulă şi încă stînd pe o gazetă. Ce vremuri mai erau atunci!
Săptămîna trecută am scris despre cum a fost la muzeul Ferrari din Modena şi Maranello, însă nu v-am spus că tot asta mia adus de fapt aminte de gumele de mestecat Turbo, despre cum eram mic şi visam la un Ferrari, cu care am să merg pe stradă şi am să atrag priviri şi guri căscate.
Şi cred eu mai sunt persoane din astea care au atins majoratul şi încă aşteaptă să le vină scrisoare din Hogwarts nu sau ales cu un supercar 😀 dar dorinţa asta de a strînge priviri admirative a rămas încă din copilărie. Păi, vin să vă bucur, într-un orăşel micuţ din Italia, unde strugurii încă se mai calcă în picioare după toate canoanele lui Celentano, acolo unde numărul de Ferrari pe metrul pătrat depăşeşte orice limită posibilă, există mai multe companii care oferă test drive pe diverse maşini Ferrari. Continuă lectura
Un alt blog de călătorii 